Uite una de pe albumul Nimeni Altu`. Pe 16 decembrie 2011 e la Constanţa în Heaven`s Hell, mergeţi de luaţi muzică. Obişnuiam să…merg.

Nu mai ştiu sigur dacă Băsescu era cu eutanasierea câinilor, dar presimt că el. Îmi place conceptul de câine ca animal de casă. Sau ca animal de curte. Să-i muşte pe căcaţii de vor să-mi fure roşiile. Dar nu-mi plac deloc ăştia maidanezi. Avea dreptate Băsescu, dacă el era cu eutanasierea câinilor. Dă-i în pula mea, că şi-aşa sunt mulţi. În poza aia de mai sus pe care am făcut-o mişeleşte într-o frumoasă dimineaţă de octombrie 2010 puteţi observa cel puţin şapte câini. Dacă aveţi probleme cu număratul, le pun un “x” pe coadă pentru voi.
Şapte voinici ca să fiu mai precis, că ăia nu sunt câini. Sunt cai aproape, fiecare cântărind cât o butelie. Tanti aia sper să moară călcată de ceva puternic pentru că le cumpără în fiecare dimineaţă cereale. Câinii maidanezi trebuie hrăniţi cu cereale, să crească mari şi puternici. Să te fut în gât, proasto. Din cauza celor ca tine cresc voinicii ăştia. Din cauza celor ca tine mă muşcă voinicii ăştia. Din cauza celor ca tine se înmulţesc voinicii ăştia.
Bridgitte Bardot aş vrea să mi-o sugă acum. Mai ales pentru că a protestat atunci. Să vină ea aici şi să treacă zilnic printre cei 10 câini de cartier. O rog frumos, îi dau şi cu invite, numai să vină.

Romania will not be able to evolve if it continues to take cruel decisions against sensitive creatures, which are under the protection of European law

Să moară mă-ta! Sensitive creatures? Să-ţi arăt eu un sensitiv de-ăsta cu nişte dinţi ascuţiţi mârâind şi înfigandu-se în piciorul tău dimineaţa, când nu e nici dracu pe stradă. Bună ziua pisi, îţi plac aventurile?
Eu aş vrea să-i închidă pe toţi undeva, nu neapărat să-i omoare. Sau să-i ia Bridgitte Bardot la ea acasă. Sau oricine iubeşte câinii maidanezi, că sunt şi ei suflete.
Sper să vă atacaţi toţi ăia care le daţi să mănânce. Să faceţi infarct şi să muriţi. Thanks.

Bă ce mă enervează turiștii! Au ei vorba aia care pur și simplu mă scoate din sărite și mai precis “Tu crezi că eu am venit la mare să dorm?”. Cum pula mea să nu-l troznești pe fraier? Abține-te tu dacă poți!
Nu, n-ai venit la mare să dormi, DAR TREBUIE. Nu mai da motivul ăsta de fiecare dată când se spune ceva, că te pic.
Nici eu nu ieșeam cu pisi la suc pentru că voiam să beau suc, DAR TREBUIA, înțelegi?
Cel mai scurt articol din istorie tocmai a fost zis! N-am vrut așa, DAR TREBUIE!

Eu nu prea fac așa diferențe sociale. Cam toți oamenii sunt la fel pentru mine și sincer, mă cam lasă rece dacă ești profesor sau vânzător de cartofi. Cerșetor să nu fii, și chiar suntem în regulă cu toții. Bine, și nici țigan că nu prea ne place ciocolata de rrrrrrom.
Mai ieri, am fost să cumpăr niște cola, să ma hidratez la suflet. Și raftul de cola e cam lângă vânzătoare, undeva la jumătatea distanței dintre mine și ea. Dar mai mult în partea ei, ca să ne fie clară treaba. Nu prea știu așa prețurile, că deocamdată mai am vreo 10 lei și nu-mi fac probleme de încadrare grave. Nedumerit ca dracu, zic să întreb vânzătoarea cam câți pula mea bani vrea pe sticla aia de cola. Desigur, m-am trezit cu un respectabil “cât scrie pe sticlă”. Păi bine, dar cât pula mea scrie pe sticlă, că de-aia întreb.
Hai salut, niște enervante grăsane nu cumpărați și voi?

Genomul XB-43. Un fel de continuare a Genomului K432. Conceptul simplu de femeie monstru, metamorfozat în baba anului 2010, spre sfârşit.
Nu ştiam că se practică blind date şi în randul lor până astăzi iar acum am impresia că le-am văzut pe toate în viaţa asta şi că nimic nu mă poate surprinde. Acum se întăreşte regula de fapt şi îi mulţumesc celui de sus (de sus de unde pula mea?), doar regula. Aşteptarea mă omoară încă de când eram mic iar dacă aşteptarea înseamnă de fapt să aştept s-o văd şi pe-asta, atunci aşteptare să fie, zic.
Destul de ţeapănă, dar nu suficient încât să crezi că e moartă, cu faimosul ruj roşu aprins şi margelele enervante la gat. Paşi mărunţi, înceţi, şi senzuali (mai puţin partea cu senzuali). Ajunge destul de târziu lângă mine, dar mi-am dat seama după mirosul de naftalină. Cred că au trecut 5 minute bune, dar totul se petrece rapid: Mă uit la ea, se uită la mine. Repet. Mă uit la ea, se uită la mine. Da, ascultam muzică în căştile alea.

Tu eşti Florian?
Nu, nu sunt Florian.
Sigur? Arăţi ca şi cum ai fi Florian. Înalt, cu puţină barbă, bine făcut..
Repet, nu sunt Florian.

Dezamăgire, paşi mărunţi, înceţi şi senzuali (mai puţin partea cu senzuali). Ajunge destul de departe dar suficient de aproape încât să mai întrebe o dată:

Sigur nu eşti Florian?