Ma lamureste si pe mine cineva cu acest Norc?
Vad ca au street-view activat pentru Bucuresti si o sumedenie de locuri disponibile. Google parca nu activase asta, sau am ramas eu din nou in urma?
Later Edit: Am gasit si street-view Constanta
Au ceva vechime fotografiile, City Park Mall inca era in constructie..
Trebuia sa se intample si asta pana la urma. Am inceput sa scriu cu entuziasm si dorinta de a exprima un gand, insa termin cu regrete si un anumit sentiment de mila, un sentiment ciudat si infiorator, de fapt…daca stau sa ma gandesc mai bine.
Intotdeauna am fost genul de om care nu se lasa impresionat de necazul altora. Si nu pentru ca am vrut, ci pentru ca pur si simplu nu ma intereseaza. In contradictie cu asta, atunci cand aud sirena unei Ambulante mi se face “pielea de gaina” si incep sa ma gandesc cu groaza la ceea ce s-ar fi putut intampla.
Astazi, a fost una din zilele alea in care daca stai putin prin oras, ai “minunata” oportunitate sa auzi sirena de cateva ori intr-un interval destul de scurt de timp. De fapt, mai rau e cand vezi si masina cu Pompierii SMURD in spate. Atunci stii ca s-a lasat cu morti, si probabil se indreapta sa-i adune de pe asfalt.
L-am vazut azi. Era scos de-acolo, din masina, proabil de medici…sau poate ca zburase prin parbriz. Era in fata masinii, oricum…tinea ochii inchisi si sunt convins ca nu rasufla. Dar undeva in spate, in partea dreapta a masinii era sotia, prietena sau poate amanta lui…ce nu reusea sa iasa de sub fiarele contorsionate. Cativa medici se invart in jurul ei si incearca sa o scoata de acolo. In cateva minute, toata atentia este indreptata doar asupra femeii, semn ca el a murit intr-adevar, asa cum banuisem putin mai devreme. E trist sa asisti asa fara sa vrei la un eveniment neplacut si sa privesti nepasator cum se duce viata unora. Ajungi sa te pui in postura lor si sa-ti dai seama ca nu mai ai timp…
Inca am imaginea aia in minte. Incerc sa dorm acum.
Ne simtim mandri de stiinta noastra, ne simtim atat de mandri de tineretea noastra si credem ca suntem cei mai buni, cei mai mareti sau mai grozavi. Rareori ne simtim umili, pentru ca cei bogati si puternici spun "Nimic nu este imposibil, trebuie doar sa ai incredere in tine si sa stii ca nimic nu iti sta in cale" . Suntem atat de puternici incat domnim lumea asta prin simtul placerii, suntem "sclavii" unor vise ce nu se vor implini, si totusi nu avem decat o viata, pe care o traim din plin, sau nu.
Suntem delasatori si parsivi, emotivi sau indrazneti, ambitiosi si nepasatori dar toti laolalta suntem oameni, deci suntem diferiti. Intodeauna facem rau din rau si rareori incercam sa indreptam o situatie…tot din cauza ca nu ne este in fire sa fim macar o data "asa cum trebuie", sau poate pentru ca nu ne pasa.
Am ajuns la concluzia ca soferii astia PLATITI din banii NOSTRII , adica soferii de pe mijloacele de transport in comun se cred niste zei.
Au datoria sa opreasca in statii, au datoria sa te transporte la timp, fara sa se opreasca pentru a-si bea cafeaua, fara sa vorbeasca la telefon sau fara sa citeasca ziarele.
Asa cum toti oamenii normali, care au un serviciu si isi respecta programul zilnic, asa ar fi indicat sa faca si "dragii" nostrii soferi.
Dar aici intervine concurenta, se calculeaza orele la care trec "ceilalti" si se face astfel incat sa se ajunga inaintea lor, pentru a-i lasa fara clienti. Se deregleaza orice program stabilit inainte, oamenii asteptand la o anumita ora.
Interesul isi spune cuvantul, dar intr-o tara ca Romania unde nesimtirea este in floare…nimic nu ar trebui sa ne mire…sau?