Controlami-ai bilele să mi le controlezi , ar fi zis un mare clasic, cândva.
A murit între timp prin sinucidere din cauza la schizofrenia paranoidă pe care o poseda de câţiva ani, dar în caz de nevoie acută, o zic şi eu. Să-mi controlezi bilele, doamnă!
Ai văzut că în general, adică în 98% dintre cazuri, pe mijloacele de transport în comun sunt doar femei controlor? Am un fetiş bizar când mă gândesc la bilete şi de fiecare dată când urc, compostez, doar ca să scap de doamnele cu pricina. Se cred agenţi FBI sub acoperire, dar de fapt, lucrează pe 100 ron. 100 ron fac scârmându-mă în cur, de plictiseală şi fie vorba între noi, n-am aere de agent secret şi nici nu îmi atrag înjurături sau blesteme.
Femeia controlor este de fapt femeia tanc. 160 de kile doar picioarele şi masă adipoasă peste limită, undeva la 40% din greutatea totală. Camuflajul este perfect iar comportamentul nu este atât de bizar. Puteau lucra lejer la FBI dar din păcate, ăştia nu prea primesc femei. Mai ales din astea masive, cu reflexe de bizon.
Chiar n-am nimic cu femeile grase care sunt aşa din cauza unor probleme de sănătate. Am o problemă gravă şi sunt pornit puternic pe femeile care deşi sunt grase, mănâncă în prostie, încercând să depăşească greutatea unei balene.
Mereu m-am întrebat, cine o fi suficient de puternic şi de nebun ca să le care pe-astea când mor?
Tag Archives: Constanţa
Buzele tale…
chitara.mp3
Azi am ars-o ecologic şi m-am trezit când se luminează, la 6. Da, ştiu că se luminează de la 4 şi 10 pentru voi, muritorii de rând, dar pentru mine ziua începe la şaşe ( sau se termină, după caz ).
Am mers pe jos o gălăgie de vreme şi am fost şi pe faleza din Constanţa. Doar eu, gândurile mele şi Scooby. Am mâncat ulterior şi cel mai şmecher kebap din tot oraşul şi normal, am înjurat o ţigancă. Fiecare ieşire matinală trebuie să fie o aventură şi am ajuns la concluzia că oraşul fără cerşetori sau frecători de mentă nu există. Sau poate că nu l-am văzut eu încă, promit că o să cercetez.
Era o tipă cu chitara şi îşi făcea de cap, la figurat. Mi-a încantat auzul şi jur, era cea mai superbă privelişte din câte există. Mare calmă, reflexie solară printre nori, liniştea aia mormântală şi normal, sunetele chitarei plus valurile micuţe spărgându-se de stânci. Am stat vreo două ore şi da, a fost cel mai frumos început de zi din ultima perioadă.
Roade-mă
Întodeauna m-am întrebat de ce îşi rod femeile unghiile în staţia de autobuz, când aşteaptă. Răspunsul care ţi-ar fi trecut imediat prin cap ar fi fost “de plictiseală”, dar nu. De nefutute.
O pizduliţă, pe la vreo 16 ani, să zicem, şi-a ros o unghie preţ de 10 minute. Mă uitam la ea, se uita la mine. Mă uitam la ea, se uita la mine. Îmi făcuse poftă la un moment dat şi m-am gândit să-mi rod şi eu unghia de la picior, că e mai mare şi are un plus. Miroase a şoşete spălate cu ariel şi lenor şi e tare ondulată dimineaţa, după ce a stat în teneş toată noaptea.
Analizând fetişcana, mi-am dat seama că are tehnică de invidiat şi că ştie perfect ce are de făcut, într-un caz de-ăsta de urgentă majoră, aşa că m-am gândit să-i propun să mi-o roadă.
Invidioşii se gândesc acum că am cea mai vitregă unghie de la picior care a existat vreodată. Muriţi de ciudă, bă! Încă are gustul tinerei domnisoare care mi-a fermecat după-amiaza şi care mi-a ros….unghia mare de la piciorul stâng.