Ciudate fiinte sunt copii, dar mai ciudati sunt oamenii majori cu un comportament de copil. Nu-i problema, suntem obisnuiti cu totii sa avem in preajma astfel de persoane si am invatat cu timpul sa trecem cu vederea…deci, ce este mai rau pentru un copil decat sa fie ignorat?
Aveam multe obiceiuri in copilarie, si intotdeauna am considerat ca nu trebuie sa fiu eu cel mai rasfatat, doar pentru ca sunt mezinul. Mi-a placut asta, ce-i drept, insa mereu am urat sa fiu cicalit de cei din jur. Nu am suportat nici sa fiu corectat in public. Era mai buna o discutie intre patru ochi, sau sase dupa caz, decat o mustrare in fata cunostintelor.
Parintii mei au invatat multe de la noi ( noi cu sensul de: eu si sora mea ). Au invatat ca atunci cand spuneam "te urasc" nu credeam asta, doar ca o faceam ca sa le para rau intr-un fel pentru ceea ce ne facusera.
Au invatat sa nu raspunda provocarilor noastre, pentru ca pe masura ce raspundeau si dadeau motiv de "joaca" dracusorilor, cu atat vor avea mai mult de tras apoi.
Niciodata nu am fost pedepsit, si sa nu te gandesti acum ca am fost copilul Sfant. Nu tati, eram un drac in adevaratul sens al cuvantului. Daca nu jucam fotbal afara, o faceam in sufragerie…singur, cu peretele/canapeaua/biblioteca si asa mai departe. Zbieram si alergam pe holuri, tropaiam, aruncam tot felul de piese si jucarii prin casa, faceam accidente cu masini de jucarie, le vopseam, spalam bicicleta cu ulei de bucatarie, spargeam geamurile gradinitei pentru a fura tabloul cu Scufita Rosie, alergam descult prin zapada iarna, speriam bunicii, aveam obiceiul sa ma deghizez in "tiganci" si faceam ca toti dracii prin camera, trageam cu cornete dupa mama prin casa, jucam feţe pe hol sau pe balcon, saream dupa birou in pat, ma bateam cu pernele si jucam bascket in camera, incercam sa reproduc scene din "home alone" punand creioane pe jos la intrarea in casa, ba chiar…am incercat sa gauresc un spray in sufragerie apoi sa-i dau foc, legam o piatra de o ata mai lunga si ciocaneam in geamul vecinilor de sub noi, ardeam betisoarele igienice…urmarind apoi fascinat cum se topeste plasticul si cade arzand, aveam atelier de constructii pe balcon ( aici includem ciocane, cuie, pile pentru lemn, aracet si toate prostiile care iti pot trece prin minte acum ), nici o jucarie nu rezista mai mult de doua sau trei ore in starea inititala, am daramat de multe ori bradul de Craciun incercand sa iau vreo bomboana pusa undeva mai sus, fumam pe ascuns cu prietenii, ascultam „Bug Mafia – Casa” pe furis si cumparam casete originale semnate Animal X, spargeam mingii de fotbal saptamanal, jucam fifa 99`iar la fiecare ratare dadeam cate un pumn in monitor ( dupa trei luni l-am schimbat ), stateam pe dial-up conectat la internet cate cinci,sase ore pe zi/noapte…pana cand factura a depasit cu putin sase milioane, scriam strofele poeziilor ce trebuiau invatate pe fundul scaunului iar apoi cand eram ascultat ma bagam sub el si le citeam, notam pe o foaie numele tuturor fetelor care ma pupau, eram bucuros ca eu niciodata nu trebuie sa dau bomboane colegilor de ziua mea ( pentru ca eram in vacanta ), nu aveam frica de albine..pentru ca „tatal meu este seful lor”, intotdeauna bateam tiganii prin cartier cu prietenii, etc. Am avut un "talent" capatat probabil la nastere: si anume, sa ma lovesc sau sa ma accidentez foarte des…probabil ca asta e si motivul pentru care inca o mai patesc, dar numai in momente nepotrivite cum ar fi: bacalaureatul, ziua mea de nastere si asa mai departe.
Nu am suportat sa mi se spuna ca sunt cel mai mic membru al familiei. Uram sa ma traga de obraji si sa ma alinte "uite-l si pe asta mic"…..acum nu ma mai trage nimeni de obraji, probabil pentru ca am crescut si nu mai sunt chiar asa dragalas?
Nu suportam de asemenea schimbarea de comportament a parintilor atunci cand eram bolnav. Nu suportam sa vad atatia oameni care ma intreba din doua in doua minute cum ma simt si daca am nevoie de ceva. Unii au dus lipsa acestor lucruri, insa eu ajunsasem sa fiu satul de ele.
Am crescut acum, stiu…dar pentru asta am avut nevoie de incurajari si intelegere…din partea tuturor.
Sarumana, ati facut un baiat mare si matur…poate mai matur decat era nevoie!