RaPeRbOy Blog » D`ale mele

Musaca

Iulian — Wed, 06 May 2009 21:15:00 +0000

Lucrez de două săptămâni şi jumatate la articolul ăsta şi încă nu ştiu despre ce voi vorbi. N-am timp să mă scuz, dar conform zodiei mele, cică cea mai întâlnită scuză ar fi că mă doare spatele. Da, mă doare spatele pe bune şi să ştii că e din cauza lui Scooby Doo. Cine e Scooby Doo şi de ce? Asta e cea mai stupidă întrebare auzită azi. Scooby Doo e prietenul meu imaginar. Da, este imaginar şi are un nume, pentru că toţi prietenii mei au un nume, asta nu înseamnă totuşi că toţi cei ce au un nume sunt prietenii mei. E logică de baltă, dar pentru asta sunt eu caracterizat cel mai bine şi să ştiţi că sunt cum nu se poate de mândru de mine.
Am repetat logica telefoanelor ţinute pizdiş prin diverse locuri, dar niciodată unde trebuie. Unii văd telefoanele ca pe nişte monştri minusculi. Până şi Scooby Doo e mai curajos decât voi, deşi lui îi este frică de monştri. Telefoanele sunt pentru vorbit, nu pentru ţinut în buzunare, ghiozdane, gentuţe, geamantane, piane şi alte bâzdâgănii, pe vibraţii, ca să nu deranjeze. Urăsc oamenii care nu respectă telefoanele. Fără ele, aţi fi încă în epoca de piatră, vorbind cu cei dragi o dată la câteva milenii, cand vine Paştele.
Vecinul meu de la 5 vinde heroină. Asta nu e o acuzaţie directă, e doar o informaţie primită târziu în noapte de la…Scooby Doo. Problema mea nu este faptul că vinde, problema ar fi faptul că o consumă. E cel mai ciudat hipiot întâlnit vreodată. Are o căciulă cu urechi de blană pe care o poartă şi când se cacă, chiar daca e vara. Te întrebi de unde ştiu că se cacă? Se aude. Omul ăsta face scandal din orice. Dimineaţa la ora 6 îl auzi cum ţipa: "Păi nu ţi-am zis fă că asta e baia mea? Ce dracu baţi la usă când mă cac?". Aşa aflu că se cacă. Mai târziu, aflu cum ascultă muzica, şi ştiu că se droghează şi bea, pentru că începe cu minimal, continuă cu hip hop şi se opreşte la manele. E un hipiot cocalar, cu dacie 1300 dotată cu semn Nike ( citit naic ) pe lunetă. E gay daca mă gândesc mai bine, dar e vecinul meu hipiot, care vinde heroină şi trebuie respectat pentru asta.
Scooby Doo ar vrea să-l fută măcar o dată, dar îi e frică de caciula lui cu urechi de blană. Cu ocazia asta, spun şi eu că nu suport căciulele cu urechi de blană. Parcă ţi-ai pune un maimuţă pe cap şi te-ai înveli cu coada ei. E aiurea şi pe de-asupra, maimuţa are cur şi pute.
Scooby Doo a fost de faţă când Dumnezeu mi-a dat un semn azi. O să vă povestesc mâine despre ce e vorba, pentru că acum trebuie să mă rog.
Domnul fie cu voi, fii mei!

Acolo

Iulian — Thu, 24 Apr 2008 22:09:29 +0000

Undeva in spate, deasupra falezei a carei margini se pierdeau in desis, albastrul cerului prinsase o paloare rosiatica. “Maine va fi o zi superba”, zic eu. Nu m-ai auzit, te straduiai sa chitesti un prosopel…
Pierdut printre ganduri, observam linia in continua miscare..unde apa invada nisipul. Am ales locul asta pentru a fi singuri o vreme, departe de aglomerarea plajelor, discotecile zgomotoase ori turisti curiosi. Vroiam sa-ti spun ca acele linii multicolore, cu galben..portocaliu si verde ti se potrivesc de minune. Dar nu…ar fi fost prea mult, si asa ti-am spus de-atatea ori ca esti superba, desi nu ma ascultai nicicand. Te-ai aruncat in apa fara teama, te-ai jucat…m-ai indemnat sa mi te alatur, dar m-am prefacut ca nu aud…eram inecat in propriile ganduri, in lucruri mult prea cotidiene pentru a merita sa ti le spun.
Te-am privit indelung atunci cand ai iesit din valuri, cand ti-ai luat prosopul pe care doar ce-l chitisei…Te-ai asezat langa mine, si ai tacut cateva momente.
Mi-ai oferit o felie de portocala, si ironic imi spui: “poate te mai indulcesti putin”…mi-ai zis-o zambind, ghemuita in fata mea precum un catelus nevinovat. Privirea ta blajina ma fascineaza si acum…mai mult ca ieri, mai putin ca maine…te asezi cu capul pe pieptul meu, imi poti auzi cu usurinta inima ce de-abia bate..auzi doar zgomotul valurilor si al inimii mele. E tot ce mi-am dorit…sa te tin macar o data in brate, acolo…pe malul marii agitate.

- Va Continua candva…poate –

Intamplari

Iulian — Mon, 24 Mar 2008 21:30:28 +0000

Noapte, autostrada, viteza, emotie, dorinta, asteptare…vis, si un drum lung pana la mare. Eu sunt atent la drum, iar ea se joaca cu mana prin parul meu. Ii place sa ma priveasca si sa ma rasfete cu atingerile fine ale mainilor ei, sa-mi rasuceasca firele de par pe degetele ei subtiri.
Se aude la radio o melodie lenta, motorul “toarce” ca un leu gata sa atace. Ii mai arunc din cand in cand o privire plina de dragoste…iar ea isi “face de cap” cu mainile pe corpul meu: imi mangaie chipul, deseneaza cu degetele conturul buzelor mele, apoi coboara usor pe gat si ajunge pe pieptul meu, unde zaboveste cu mangaieri fine si saruturi umede…incerc sa fiu concentrat la drum, insa nu pot. Alaturi de mine este fata pe care mi-am dorit-o toata viata, si parca drumul devine din ce in ce mai lung…apas acceleratia la maxim si acul sare de 230. Simt adrenalina pana in varful degetelor de la picioare, si ma uit la ea. Putin speriata, putin somnoroasa…insa e neschimbata. Aceiasi persoana de care m-am indragostit acum 6 ani. Cu mainile impreunate, tinandu-le in barbie..ma priveste. O intreb daca are nevoie de ceva, vreau sa ma asigur ca e bine..insa imi raspunde ca are nevoie doar de mine. O clipa de neatentie, si un camion imi taie calea. Nu am cum sa evit, si il acrosez. Masina se opreste intr-un final, si ma uit in dreapta. Scaunul este gol…ea nu mai e in masina. Ma uit in oglinda si ii vad trupul insangerat pe asfalt. Cobor in graba, ma arunc in genunchi langa ea..si o privesc. Deja era un inger, un inger care a plecat mult prea devreme de langa mine…unii spun ca a fost o intamplare, si ca puteam fi eu in locul ei…

Oare ce sunt cu adevarat intamplarile? Cineva acolo sus raspunde viselor? Raspunde placerilor sau nevoilor? Nu cred ca vom afla vreodata cine si de ce…le-au numit destin, un cuvant fara explicatii, atat de mult filozofat incat nimeni nu-l mai crede. Doar idei…omul gandeste si cand nu gandeste. Probabil asta se intampla cu mine acum, in aceste clipe..in care inchid usa in urma mea, lasand dincolo de ea ultima zvagnire a gandirii mele.

Cu si despre prieteni

Iulian — Wed, 27 Feb 2008 20:46:52 +0000

Sunt doar eu si cei ce ma suporta,
Care sunt infipti adanc la mine in aorta…

Ati observat vreodata cat de bine te simti cand vorbesti cu un prieten? Un prieten bun, cu care n-ai vorbit de ceva vreme? Eh, eu am multi de-astia, si azi am vorbit cu unul. Mai precis una. Imi place cand rezumam asa viata noastra. Ce-am facut intre timp, una, alta…e prea tare. Imi place ca o gluma intre prieteni face cat 100 de lucruri bune. Imi lipsiti ba, si mi-e dor de voi toti. Mi-e dor sa trimit scrisori, mi-e dor sa primesc scrisori. Apropo, mai e in oras cutia aia rosie postala? Poate am fost eu “distrat” si n-am observat-o. Ma indoiesc sa mai fie acolo, pentru ca acum comunicam prin e-mail, coaie. Ce ne mai trebuie noua cutie postala…

Un prieten adevarat te ajuta la greu, si nu te uita cu timpul. Am avut surpriza sa vorbesc cu persoane dupa 5,6 ani de zile…si pot sa va spun ca nu s-a schimbat nimic. Aceiasi oameni “nebuni” pe care-i stiam, aceiasi oameni care ar face orice daca i-ai ruga, aceleasi persoane sufletiste, persoane care te iubesc cu adevarat.

Un prieten bun, face cat 10 ore de somn.
Un prieten bun, face cat 30 de medicamente
Un prieten bun, face cati 40 de prieteni falsi
Un prieten bun se cunoaste…

Sfarsitul e aproape

Iulian — Sat, 26 Jan 2008 16:27:13 +0000

Sfarsitul? Adica finalul finalurilor? Da! Asta e momentul in care te trezesti dimineata. Nu te trezesti ca asa ai fi vrut ci pentru ca ai auzit o explozie mare. Sari din pat, si fugi la geam. Uitandu-te pe fereastra, vezi ceva ciudat. Cerul este rosu, prea rosu pentru ora aia… Curand, te uiti la centrala nucleara din departare. Iti dai seama ca ceva s-a petrecut acolo. Se trezeste si ea. Vine langa tine, si o iei in brate. Va uitati amandoi pe geam…si intelegi ca sfarsitul e aproape. O saruti pe frunte si ii spui ca totul va fi bine…nici macar tu nu crezi asta. Incepi sa tremuri. Frica de moarte? Sau frica de necunoscut? In curand pamantul se cutremura. Ea incepe sa planga si te strange in brate…se agata de tine si nu poti sa te misti. Ii spui la ureche “te iubesc, hai sa ne salvam”….in secunda urmatoare geamurile casei se sparg. Realizezi ca ai muncit o viata pentru nimic. Te-ai agitat degeaba, nu ai dat importanta lucrurilor speciale din viata ta, nu te-ai bucurat de fiecare rasarit de soare privit, nu te-ai bucurat de linistea unei dimineti…ai trait degeaba? In acele momente de groaza, ti se deruleaza prin fata ochilor toate momentele frumoase prin care ai trecut. Senzatia de slow-motion te zapaceste…iti vezi copilaria, vezi momentul absolvirii si toate clipele speciale..incepi sa-ti juri ca daca veti scapa cu viata te vei schimba. Vei da importanta la tot ce n-ai dat pana acum, vei calatori mai mult, vei face fapte bune, vei iubi mai mult.. Iti vine sa urlii…realizezi ca pierzi tot, absolut tot ce ai facut pana acum si ca nu ai ce face..esti neputincios, esti veriga slaba din lantul vietii. Iei telefonul. Incerci sa suni pe cineva apropiat. Ai vrea sa auzi vocea calda a mamei, sau ai vrea sa-l auzi pe tatal tau incurajandu-te…ai nevoie de ei in aceste momente dificile. Nu ai semnal..dupa atatia ani in care nu ai dat importanta, iti simti inima cum bate, simti adrenalina cum pulseaza…traiesti clipa la maxim.

Iesiti afara din casa. Chiar daca nu vezi, stii ca e ceva in aer. Dusmanul invizibil va oboseste, va ia si ultima speranta de salvare…in vitrina magazinului vezi o rochie de mireasa, atunci ii promiti ca daca veti scapa ai vrea sa o vezi in rochie de mireasa, alaturi restaurantul chinezesc la care obisnuiati sa luati cina este gol…geamuri sparte, o lumina slaba se zareste undeva in spate..ii promiti ca veti manca zilnic acolo daca veti scapa…alergati mai tare spre necunoscut, si apuci sa o mai privesti o data in ochi si sa-i spui ca o iubesti. Cazi in genunchi, te uiti la ea si simti ca nu mai ai aer. In doua secunde te-ai stins..ai trait degeaba. N-a ramas nimic dupa tine, sau daca a ramas, nimeni nu-si va aminti de existenta ta, de ce ai facut pentru lumea asta.

Tu, cititorule…vei fi mai atent la ce se intampla in jur?

Ultima ora

Iulian — Wed, 16 Jan 2008 15:46:45 +0000

Apasa play inainte sa citesti…absolut necesar!
amazon.mp3
30 Aprilie 1976, Amazon. Ai plecat cu sotia intr-o excursie. Vreti sa explorati , sa traiti in salbaticie o vreme. Vreti sa scapati de stresul cotidian, de aglomeratia orasului, de praf, de poluare si de probleme.
Ajungeti cu un avion inchiriat dintr-un sat micut. Aveti provizii pentru 7 zile insa nu aveti de gand sa stati atat. Ii spuneti ghidului sa vina in 4 zile, in acelasi loc.
Doua corturi, mancare suficienta, o harta si o bricheta pentru foc, in caz ca vi se face frig sau pentru a speria animalele ce domnesc in padurea deasa.
Este extrem de cald desi stati la umbra pentru ca soarele de-abia patrunde printre crengile stufoase ale copacilor inalti de zeci de metrii. Este o liniste incredibila. Poate din cand in cand mai auziti sunete scoase de pasari si animale, nimic ingrijorator. Totul este perfect, asa cum v-ati dorit de la inceput. Mergeti atent prin padure, avand grija sa va luati repere si sa puneti din loc in loc un semn, ceva care sa va indice drumul cel bun la intoarcere. Dintr-o data, se aud tunete ingrozitoare. In cateva minute incepe o ploaie torentiala. Va asezati pe un pom cazut, stati undeva sus si apa nu ajunge la voi. Nu dureaza mai mult de 20 de minute, insa efectele sunt devastatoare. Apa are aproape 30 de centrimetrii si va dati seama ca sansele ca semnele lasate de voi sa mai fie acolo sunt nule. Se instaleaza panica. Desi n-au trecut decat cateva ore, sunteti deja pierduti in padurea amazoniana. Nimic nu e mai greu de suportat, decat gandul ca poate nu veti gasi niciodata drumul, poate veti muri acolo sfasiati de animalele salbatice…
Ploaia v-a udat harta. Practic, nu aveti ceva care sa va ajute sa va orientati. Propui sa mergeti inapoi, pe drumul pe care crezi ca ati venit. Nu mai e mult timp, in cateva minute intunericul se lasa si este mult mai periculos sa continuati drumul acum. Gasiti un luminis unde instalati un singur cort. Gandul ca poate fi ultima voastra noapte impreuna te nelinisteste. Astepti sa adoarma ea, privind-o cu dragoste. Adoarme mai repede decat te astepti, nu vrei sa isi faca griji insa stii ca situatia este grava. Noaptea trece fulgerator de repede. Cum se crapa de ziua, o trezesti imediat dupa ce ai pregatit micul dejun, mancati si porniti la drum. Tu inainte, ea in spatele tau pasind cu grija. La un moment dat, te opresti. Ii faci semn sa stea, sa nu scoata o vorba. La trei metrii de tine se afla marele anaconda. Ti-e frica, stii ca este periculos, stii ca va poate rani, sau chiar va poate lua viata. Nu-ti pasa de tine, vrei ca ea sa scape insa in acelasi timp realizezi ca nu poate reusi fara tine. Ar fi mult prea debusolata, nu ar avea pofta de viata si ar renunta cu usurinta. Ramai nemiscat minute bune, sarpele lung de 10 metrii se taraste prin fata ta cu un zgomot infernal. Pielea ti se zbarleste pe tine, simti un fior, ai vrea sa-l poti ucide dar stii ca nu este posibil. Astepti…si in curand sarpele trece. Iti dai seama ca nu va fi usor sa scapati cu viata. De-odata, vezi ceva in departare. Este chiar fluviul Amazon. Stii ca aveti o scapare daca urmariti cursul acestuia, aveti o sansa sa intalniti pe cineva care sa va salveze. Asta e ultima voastra speranta, speranta ca acolo se afla cineva care sa va ajute. Se pare ca ai avut dreptate, exact in mijlocul fluviului este o barca, o barca micuta ce va poate salva pe amandoi. Faceti semne disperate si in final va vede…se indreapta spre voi!

Lipsa de chef

Iulian — Mon, 17 Dec 2007 20:27:48 +0000

N-am chef de nimic azi. Nici de blogging, nici de mancare, nici de somn ( mint, am dormit 8 ore ), nici de zapada asta nenorocita care s-a topit si e orasu praf…etc. M-am cam saturat sa se vorbeasca de bani, de popularitate, de vizite, de afisari, de linkuri, ho coaie ca nu e sfarsitul lumii..de-aia scrii tu? Pentru bani? Ce faci cu banii? Bei un suc, mananci o pizza, mai pui 10 cm de grasime pe burta si te simti implinit?

Putini bloggeri scriu pentru ei si pentru cititori, sa fim seriosi. Insa sunt bucuros ca, macar eu cunosc o parte, si sincer..sunt mandru de ei. Nu am facut link exchange cu persoane “consacrate” din blogosfera romaneasca, nu stiu daca ar fi vrut sa facem, dar oricum nu m-a interesat. Cum am spus si zilele trecute, am in blogroll doar pe cine merita si pe cine citesc, nimic in plus.

Enjoy blogging, noapte buna!

Prea mult, prea putin

Iulian — Wed, 12 Dec 2007 13:09:11 +0000

Da, vorbeam de norocu`meu din ultimele doua saptamani. Ca de obicei, am o saptamana buna, aproape perfecta, dupa care 2-3 proaste..v-am zis acu ceva vreme ( nu mai stiu cand ) ca am avut o zi de cacat. Treaba e ca s-a prelungit ziua aia, si a urmat inca o zi de cacat. Dupa ce am asteptat o zi intreaga sa treaca scoala, m-am dus sa-mi iau permisu` ( dupa ora 15, cum mi-a zis ala ) … am ajuns pe la 16:06 si bineinteles ca era inchis. Program pana la 16, deci … pula permis ieri! L-am luat azi, nu e problema…da zic asea, cat noroc sa am?

Mai e putin si vine vacanta, mai am teza la romana sa o dau maine, o ascultare pe la economie, una pe la informatica….dastea.

Apropo, nu mai primesc nici o leapsa, poate daca e ceva interesant. M-am saturat de tot felu de articole idioate, teste stupide si asa mai departe. Va multumesc ca mi le dati, stiu ca nici voua nu va plac toate si doar incercati sa va faceti datoria, dar as prefera sa ma intrebati inainte, daca asteptati si un raspuns.

Ca bonus:

C.I.A. feat. Cristian – Prea Mult, Prea Putin
cia.mp3

De cacat

Iulian — Mon, 10 Dec 2007 14:52:59 +0000

Presimteam de aseara ca o sa fie de cacat ziua asta, si chiar am avut dreptate.

Trezirea la ora 7:15, cateva incidente neplacute acasa, plecat la scoala cu putina intarziere. Ajung la scoala, dupa vreo ora aflu ca ne fac vaccinul. Oo perfect, dupa cum stiti suport vaccinu` cum il suport si pe Becali ( none ). Ma inteapa tanti aia… :)) si normal ca mi s-a umflat, mai ma si doare.. in fine, trecem peste. Ora de informatica, al dreq program daca vroia sa iasa. De nu l-am injurat de toti sfintii pana m-am enervat si-am dat cu tastatura, s-a dus dreq masa aia de se trage mi-a mai cazut si pe picior. Perfect. Urmeaza teza la biologie. Subiectele…pula! Nimic nu stiam sa fac, am scris alte dalea, poate imi puncteaza si mie ceva.

Dupa teza, am plecat sa dau traseul. Dupa vreo 2 ore de asteptat in masina, vine si randul meu. Am dat, am scapat, o greseala mica pe ici pe colo, in fine…Admis. M-am invartit iar vreo juma de ora, platesc chitanta, fac poza, dau semnatura aia de vreo 3 ori ca nu le mai mergea pixu…scap si de asta. Ma duc la Sediul PD sa-mi iau tricoul de la Nea`Base castigat atunci cand cu votarea. Intru, Buna Ziua…nu stiu ce, face aia o fata…aaa iar ati venit cand nu e Doamna Rodica aici. Cand am auzit x-( …aa, defapt stati, cred ca e la ea in birou. #:-s m-am dus, am luat tricoul si m-am dus la Banca Transilvania sa-mi iau cardul ( facut special pentru PayPal si plati on-line ). Stau la coada si acolo vreo 15 minute, in fine…imi da cardu, bag 10 ron pe el ca sa pot sa confirm contu la paypal si ma duc acasa. Pana aici, toate bune, numai ca:

This credit card has been denied by the bank that issued your credit card. For details on why your card was denied, please contact your credit card issuer’s customer service department. Or, you may want to try adding a different credit card.

Nu mai zic nimic. Mai jos aveti 2,3 poze:

Stiu ca se aproprie sarbatorile, stiu ca e scump bradul, dar sa rupi pur si simplu din rond, mi se pare un pic deplasat.

Astia au auzit ca am luat permisul, si mi-au dat si odorizant pentru masina :)) pacat ca nu pun asa ceva la oglinda. Sucks big time!

Tricoul:

Bau!

Iulian — Fri, 23 Nov 2007 20:11:49 +0000

Stiti cum e sa fii trezit brusc si sa fii speriat? Crezand ca e dimineata si ai intarziat la serviciu/scoala, sau pur si simplu nu stii unde esti, ce se intampla cu tine?
Cam asta am facut eu adineauri. M-am dus pana la ai mei parinti in camera, si tata dormea, mama se uita la un film. Bineinteles, am intrat ca o vijelie in camera, si tata s-a speriat. Se ridica, se uita speriat la mine…si ma intreaba:
“Ce e?”
iar eu, ca un mic dracusor ce sunt >:) , spun:
“E cutremur” =)), am fost cat se poate de serios, cred ca m-a crezut bietu om`de-abia trezit…a stat 3-4 secunde fara sa clipeasca ( probabil sa vada daca se misca blocul sau nu ), dupa care am spus ca defapt imi e foame…=)) s-a culcat din nou…
Insa, vad ca unii au metode mai interesante, poate incerc pe viitor :D