Tag Archives: D`ale mele

Cu si despre prieteni

Publicat pe de
24

Sunt doar eu si cei ce ma suporta,
Care sunt infipti adanc la mine in aorta…

Ati observat vreodata cat de bine te simti cand vorbesti cu un prieten? Un prieten bun, cu care n-ai vorbit de ceva vreme? Eh, eu am multi de-astia, si azi am vorbit cu unul. Mai precis una. Imi place cand rezumam asa viata noastra. Ce-am facut intre timp, una, alta…e prea tare. Imi place ca o gluma intre prieteni face cat 100 de lucruri bune. Imi lipsiti ba, si mi-e dor de voi toti. Mi-e dor sa trimit scrisori, mi-e dor sa primesc scrisori. Apropo, mai e in oras cutia aia rosie postala? Poate am fost eu “distrat” si n-am observat-o. Ma indoiesc sa mai fie acolo, pentru ca acum comunicam prin e-mail, coaie. Ce ne mai trebuie noua cutie postala…

Un prieten adevarat te ajuta la greu, si nu te uita cu timpul. Am avut surpriza sa vorbesc cu persoane dupa 5,6 ani de zile…si pot sa va spun ca nu s-a schimbat nimic. Aceiasi oameni “nebuni” pe care-i stiam, aceiasi oameni care ar face orice daca i-ai ruga, aceleasi persoane sufletiste, persoane care te iubesc cu adevarat.

Un prieten bun, face cat 10 ore de somn.
Un prieten bun, face cat 30 de medicamente
Un prieten bun, face cati 40 de prieteni falsi
Un prieten bun se cunoaste…

Sfarsitul e aproape

Publicat pe de
14

Sfarsitul? Adica finalul finalurilor? Da! Asta e momentul in care te trezesti dimineata. Nu te trezesti ca asa ai fi vrut ci pentru ca ai auzit o explozie mare. Sari din pat, si fugi la geam. Uitandu-te pe fereastra, vezi ceva ciudat. Cerul este rosu, prea rosu pentru ora aia… Curand, te uiti la centrala nucleara din departare. Iti dai seama ca ceva s-a petrecut acolo. Se trezeste si ea. Vine langa tine, si o iei in brate. Va uitati amandoi pe geam…si intelegi ca sfarsitul e aproape. O saruti pe frunte si ii spui ca totul va fi bine…nici macar tu nu crezi asta. Incepi sa tremuri. Frica de moarte? Sau frica de necunoscut? In curand pamantul se cutremura. Ea incepe sa planga si te strange in brate…se agata de tine si nu poti sa te misti. Ii spui la ureche “te iubesc, hai sa ne salvam”….in secunda urmatoare geamurile casei se sparg. Realizezi ca ai muncit o viata pentru nimic. Te-ai agitat degeaba, nu ai dat importanta lucrurilor speciale din viata ta, nu te-ai bucurat de fiecare rasarit de soare privit, nu te-ai bucurat de linistea unei dimineti…ai trait degeaba? In acele momente de groaza, ti se deruleaza prin fata ochilor toate momentele frumoase prin care ai trecut. Senzatia de slow-motion te zapaceste…iti vezi copilaria, vezi momentul absolvirii si toate clipele speciale..incepi sa-ti juri ca daca veti scapa cu viata te vei schimba. Vei da importanta la tot ce n-ai dat pana acum, vei calatori mai mult, vei face fapte bune, vei iubi mai mult.. Iti vine sa urlii…realizezi ca pierzi tot, absolut tot ce ai facut pana acum si ca nu ai ce face..esti neputincios, esti veriga slaba din lantul vietii. Iei telefonul. Incerci sa suni pe cineva apropiat. Ai vrea sa auzi vocea calda a mamei, sau ai vrea sa-l auzi pe tatal tau incurajandu-te…ai nevoie de ei in aceste momente dificile. Nu ai semnal..dupa atatia ani in care nu ai dat importanta, iti simti inima cum bate, simti adrenalina cum pulseaza…traiesti clipa la maxim.

Iesiti afara din casa. Chiar daca nu vezi, stii ca e ceva in aer. Dusmanul invizibil va oboseste, va ia si ultima speranta de salvare…in vitrina magazinului vezi o rochie de mireasa, atunci ii promiti ca daca veti scapa ai vrea sa o vezi in rochie de mireasa, alaturi restaurantul chinezesc la care obisnuiati sa luati cina este gol…geamuri sparte, o lumina slaba se zareste undeva in spate..ii promiti ca veti manca zilnic acolo daca veti scapa…alergati mai tare spre necunoscut, si apuci sa o mai privesti o data in ochi si sa-i spui ca o iubesti. Cazi in genunchi, te uiti la ea si simti ca nu mai ai aer. In doua secunde te-ai stins..ai trait degeaba. N-a ramas nimic dupa tine, sau daca a ramas, nimeni nu-si va aminti de existenta ta, de ce ai facut pentru lumea asta.

Tu, cititorule…vei fi mai atent la ce se intampla in jur?

Ultima ora

Publicat pe de
14

Apasa play inainte sa citesti…absolut necesar!
amazon.mp3
30 Aprilie 1976, Amazon. Ai plecat cu sotia intr-o excursie. Vreti sa explorati , sa traiti in salbaticie o vreme. Vreti sa scapati de stresul cotidian, de aglomeratia orasului, de praf, de poluare si de probleme.
Ajungeti cu un avion inchiriat dintr-un sat micut. Aveti provizii pentru 7 zile insa nu aveti de gand sa stati atat. Ii spuneti ghidului sa vina in 4 zile, in acelasi loc.
Doua corturi, mancare suficienta, o harta si o bricheta pentru foc, in caz ca vi se face frig sau pentru a speria animalele ce domnesc in padurea deasa.
Este extrem de cald desi stati la umbra pentru ca soarele de-abia patrunde printre crengile stufoase ale copacilor inalti de zeci de metrii. Este o liniste incredibila. Poate din cand in cand mai auziti sunete scoase de pasari si animale, nimic ingrijorator. Totul este perfect, asa cum v-ati dorit de la inceput. Mergeti atent prin padure, avand grija sa va luati repere si sa puneti din loc in loc un semn, ceva care sa va indice drumul cel bun la intoarcere. Dintr-o data, se aud tunete ingrozitoare. In cateva minute incepe o ploaie torentiala. Va asezati pe un pom cazut, stati undeva sus si apa nu ajunge la voi. Nu dureaza mai mult de 20 de minute, insa efectele sunt devastatoare. Apa are aproape 30 de centrimetrii si va dati seama ca sansele ca semnele lasate de voi sa mai fie acolo sunt nule. Se instaleaza panica. Desi n-au trecut decat cateva ore, sunteti deja pierduti in padurea amazoniana. Nimic nu e mai greu de suportat, decat gandul ca poate nu veti gasi niciodata drumul, poate veti muri acolo sfasiati de animalele salbatice…
Ploaia v-a udat harta. Practic, nu aveti ceva care sa va ajute sa va orientati. Propui sa mergeti inapoi, pe drumul pe care crezi ca ati venit. Nu mai e mult timp, in cateva minute intunericul se lasa si este mult mai periculos sa continuati drumul acum. Gasiti un luminis unde instalati un singur cort. Gandul ca poate fi ultima voastra noapte impreuna te nelinisteste. Astepti sa adoarma ea, privind-o cu dragoste. Adoarme mai repede decat te astepti, nu vrei sa isi faca griji insa stii ca situatia este grava. Noaptea trece fulgerator de repede. Cum se crapa de ziua, o trezesti imediat dupa ce ai pregatit micul dejun, mancati si porniti la drum. Tu inainte, ea in spatele tau pasind cu grija. La un moment dat, te opresti. Ii faci semn sa stea, sa nu scoata o vorba. La trei metrii de tine se afla marele anaconda. Ti-e frica, stii ca este periculos, stii ca va poate rani, sau chiar va poate lua viata. Nu-ti pasa de tine, vrei ca ea sa scape insa in acelasi timp realizezi ca nu poate reusi fara tine. Ar fi mult prea debusolata, nu ar avea pofta de viata si ar renunta cu usurinta. Ramai nemiscat minute bune, sarpele lung de 10 metrii se taraste prin fata ta cu un zgomot infernal. Pielea ti se zbarleste pe tine, simti un fior, ai vrea sa-l poti ucide dar stii ca nu este posibil. Astepti…si in curand sarpele trece. Iti dai seama ca nu va fi usor sa scapati cu viata. De-odata, vezi ceva in departare. Este chiar fluviul Amazon. Stii ca aveti o scapare daca urmariti cursul acestuia, aveti o sansa sa intalniti pe cineva care sa va salveze. Asta e ultima voastra speranta, speranta ca acolo se afla cineva care sa va ajute. Se pare ca ai avut dreptate, exact in mijlocul fluviului este o barca, o barca micuta ce va poate salva pe amandoi. Faceti semne disperate si in final va vede…se indreapta spre voi!