Iubita mea

Iubita mea, care n-ai fost
Dar poate-odata, fericire,
Cuvinte calde fara rost,
Ce se astern fara menire.

Iubita mea din necuprins,
Un vuiet dulce dintr-o seara,
Ai dat din rece ras in plans,
Si te-ai pierdut in praf de vara.

Iubita mea din trei cuvinte.
In bolta cerului senin
Am adunat pentru aminte,
In soarta mea, sa ne iubim.

© Gheorghe Puzdreac

Am crezut in iubire. Am crezut ca iubirea poate fi impartasita.
Am crezut in suflete pereche.
Am crezut ca sufletele pereche pot trai o iubire extraordinar de puternica, acea iubire pe care o porti cu tine si dincolo de moarte.
Am crezut ca zbuciumul sufletesc nu va dura mai mult de o vesnicie si ca lumina va iesi in final in fata ochilor mei.
Am crezut ca ceea ce exista nu poate fi rupt de intrigi si rautati, am crezut in incredere.
Am crezut in fericirea clipei.
…..
am crezut in toate aceste si nu m-am inselat. Dar cat voi mai crede? Nu suntem programati sa fim fericiti…
Voi crede probabil, atata timp cat voi simti..

Nu ai cunoscut nici o femeie care sa te inspire sa iubesti pana cand fiecare particica din tine e plina de ea?
O inhalezi, o gusti, iti vezi copilul in ochii ei, stii ca inima ta si-a gasit, in cele din urma, o casa.
Viata ta incepe cu ea, si cu siguranta trebuie sa se incheie, fara ea.

Ce stii tu despre iubiri mari?
Ai iubit vreodata o femeie pana cand laptele a curs din ea ca si cand tocmai ar fi dat nastere dragostei insesi si acum trebuie sa o hraneasca sau sa moara?
Ai gustat vreodata o femeie pana cand a crezut ca poate fi satisfacuta doar prin consumarea limbii care a devorat-o?
Ai iubit vreodata o femeie asa de mult incat sunetul vocii tale in urechea ei sa-i faca corpul sa tremure si sa explodeze de o asa intensa placere pe care numai plansul o poate dezlantui?

Ai iubit?

Nu ar trebui sa iti spun, dar am gasit un caietel … Cateva cuvinte aruncate aparent in dodii … Ai avut jurnal? Sunt curioasa! Nu ar fi rau, desi recunosc- as intoarce casa cu fundu-n sus ca sa il gasesc, tare ma roade curiozitatea!
Nu pot sa mint ca nu l-as rasfoi daca as avea oportunitatea. HA! Ai face si tu asta, iubitule, sunt sigura.
Am ramas masca … Ador, ador, ador! Da, te ador pe tine, dar eu ma refeream la felul in care iti versi tu “oful” pe foitele alea de un alb imaculat… Ai boala sa scrii pe coli de xerox. Oare de ce nu folosesti dictando???
Ce mai conteaza?
Paragraful asta m-a zapacit de tot … Stii ca esti sensibil si imi place ca te chinui asa tare sa o ascunzi si foarte rar iti iese jocul … Te cunosc prea bine!

“Esti o copila, ai aproape 18 ani, inca visezi la fluturi, la o casa pe plaja unde dimineata sa ne trezeasca adierea brizei, sunetul pescarusilor si zgomotul valurilor ce se lovesc de stanci. Probabil de aceea imi placi asa de mult, din cauza asta simt ca vreau sa fii langa mine, pentru ca tu tu imi dai senzatia asta de plutire, tu ma faci sa zambesc, tu ai fost prima persoana careia i-am spus ” Te iubesc ” si chiar am simtit asta.
Tu dormi, eu intru in camera, iti privesc somnul linistit, cartea pe care tocmai o citeai si ti-a alunecat din brate. O iau, o ridic si citesc din ea: ” trupurile noastre sub clar de luna, briza ce adie si o ploaie de sentimente “.
Brusc, observ cat esti de frumoasa si cu o mana iti dau parul de pe frunte..si ti-o sarut. Apoi cobor incet pana iti simt buzele calde, pline de dorinta si ti le ating usor. Tresari ca si cum te-as fi ars cu ceva, dar deschizi ochii si-mi spui: ” Te asteptam !“. Dau sa zic ceva, dar nu pot. Buzele tale imi opresc orice vorba…se-aude un sunet puternic, un sunet ce aproape ca ne surzeste. Ma linistesti, imi spui ca e doar un tunet. Ai uitat geamul deschis, draperiile trase..nu stiai ca ploua. Incepe telefonul sa sune. Aceeasi melodie trista, ce-mi aduce aminte de vremurile cand vedeam totul alb-negru. Numar necunoscut, insa nu rezist. Raspund..”

Ce vroiai sa zici? Iar aveai un moment din ala de … confuzie? Iar uitasei ca eu nu suport sa visez..Eu vreau sa ajung acolo cu tine, acolo insemnand oriunde, si da, sa fim doar noi …………

Nu imi plac visele, ca … desi par sa ne apropie, mai mult de distanteaza. Eu te vreau si te am, asta e chestia! Inchei.

Mi-ai trimis un ravas! Nu am plans, stai linistit, dar as fi ipocrita sa nu admit ca mi-a trezit atatea amintiri (…) Faptul ca esti al meu nu inseamna ca nu pot fi melancolica.

Nu stiu de ce zic ca esti al meu, poate e doar un vis, dar imi place sa ma joc cu gandurile …

Daca eu sunt o realitate, iar tu esti la fel, de ce relatia noastra nu s-ar putea concretiza, intr-un final? Eu oricum TE IUBESC, desi realitatea noastra ramane o enigma…

Acum iti scriu si eu … Am ravasul tau langa mine si imi permit sa iau o pauza pentru a il reciti:
“Candva mi-ai trimis versurile unui cantec … ti-am citit sufletul pur in ele si am zambit … pentru ca nu m-am inselat. Stiam ca e alb si pur precum zapada.
Candva ti-am ascultat opiniile si ti-am vazut atitudinea fata de anumite probleme din cotidian. Si atunci am zambit din nou, pentru ca nu m-am inselat…esti exact ceea ce ma asteptam sa fii.
Candva ti-am ascultat tanguirile tineretii iar vocea ta trista a facut ca pe obrazul meu batut de experientele vietii sa curga o lacrima care s-a amestecat cu zambetul constatarii. Nu m-am inselat nici de data asta, pentru ca inocenta inca face parte din tine.
Amestec cele spuse mai sus, si realizez ca nu sunt doar ganduri, ci este doar bucuria din mine, data de faptul ca traiesti ceva de care niciodata in viata nu trebuie sa te temi sau sa te rusinezi. Placerea are gust si miros, placerea este palpabila prin noi si traita prin cei de langa noi. Arta seductiei se invata in timp, placerea fiind imboldul care te face sa o inveti.
Sinceritatea fata de tine si placerea iti vor da dorinta de a trai si a inlatura rand pe rand prejudecatile.

Intr-o dimineata m-am trezit cu speranta ( pe care o regasisem in timpul noptii ) ca va fi mai bine. Am crezut cu toata puterea acest lucru si m-am repetat ca se va intampla ceva ce va da alta forma sufletului meu. Si s-a intamplat: te-am intalnit pe tine, te-am intalnit si te-am urmat. Cum as fi putut sa nu o fac? M-am hranit cu bucuria de a-ti auzi glasul, de a inchide ochii fara teama ca atunci cand ii voi deschide nu vei mai fi. A luat sufletul meu o alta forma? A luat forma unei pasari..asa cum mi-am dorit intotdeauna. Am zburat sus, sus…ce frumos era cerul si cauta lumina de cuprins cu doua ( eventual patru ) maini!
Am zburat si fiecare bataie de aripi era un vis ce speram sa mi-l implinesti. Ai zburat cu mine pana ce am edvenit o singura bataie de aripi. M-am indragostit ( cum sa nu o fi facut? ) si toata lumea era a mea…
… Mai mult, m-am lasat purtat de dragoste pana mi-am infundat sufletul cu minunatul sentiment al implinirii. ”

Ti-am spus vreodata ca ador sa nu imi spui pe nume?