Poate suna cam simplist, dar e important sa stii sa iti valorifici toate sansele de a te simti bine…si daca tu te simti bine spunand verde in fata lucrurilor, atunci mi se pare nedrept sa ai atatia fraieri in jur care te opresc sa faci asta…acum, nu trebuie decat sa iti asumi cuvintele..chiar daca nu ai parte de intelegere, dar totusi trebuie sa te tii tare si sa razbesti cu ajutorul unui lucru care este mai mare decat situatia insasi.
N-am nevoie de o minte libera si clara..pentru ce atata luciditate? Ca sa-mi descopar greselile si sa-mi regasesc regretele vechi acoperite de-a lungul anilor..de un strat subtire de fum? Prefer ganduri nebune, stupide, copilaresti…care sa-mi faca viata mai buna. Prefer un gand simplu, o tresarire lucie a mintii asupra unui obiect, unui om…sau pur si simplu, al unui eveniment. Nimic profund, nimic trainic, durabil..ori rezistent in fata intemperiilor vietii. Doar idei invalmasite, pornite din vid, dar inaltate la rang de valuri migratoare in mintea mea.

Primul semafor, al doilea…si multe altele. Statia peco, si apoi…soseaua intunecata. Imi lovesc violent ochii de farurile masinilor conduse probabil, de alti rataciti ca si mine…gonesc cu o destinatie anume, nestiind ce ma asteapta. Muzica nu-mi canta, n-am chef decamdata…doar liniste. Taina oboselii ma chinuie, ochii ma dor…am amortit pe scaun. Privesc pe geam, negura densa fiind singura care “se misca” o data cu mine. Eu, masina, soseaua…o combinatie pe care nimeni nu si-ar dori-o la 3 dimineata.
Mi-e somn, apas butonul…kiss FM, Reamon imi canta “I need you“. Cum dreq ti-ai ales melodia asta, bai nene? Nu stii ca sunt indragostit si obosit? Stiu ca…pleaca de acasa la 7 dimineata, trebuie sa fiu acolo…trebuie sa o vad, e ultima mea dorinta! Ajung parca prea devreme…mai e inca o jumatate de ora..timpul trece greu, ochii mi se inchid..as fuma o tigara..dar nu o fac, nu vreau sa mor inainte sa o vad. Apar si primii localnici, un caine alergand…oare cat mai dureaza? E deja 7 dimineata? Ochii imi sunt atintiti spre scara blocului…usa se deschide, dar nu e ea. Astept…deja e ora 8..si intr-un final iese. Oare sa ies? Sa o las sa ma vada? Nuu…o sa rada de mine, poate o sa fiu compatimit pentru prostia mea…aceea de a face atatia km, doar ca sa o vad.
Am facut atata drum si nu am curaj sa-i spun ca sunt langa ea, la cativa metrii? Pornesc masina..si o urmez usor…Se intoarce, si ma vede…cobor din masina. Tac si eu, tace si ea. Nemiscati ne privim incercand sa ne raspundem fara cuvinte…cativa centimetrii ne despart si nici acum nu-mi gasesc curajul…o priveam si nu-mi venea sa cred. Am simtit doar mainile ei cum imi cuprind obrajii, cum sarutul ei scaldat in lacrimi imi atinge buzele, cum trupul ei vibra langa mine.
O lacrima mi-a alunecat pe obraz, si printre franturi de cuvinte..i-am spus ca o iubesc fara limite.
Dupa luni…si luni de zile, simt ca traiesc, simt ca respir, simt ca ma simt…sunt Eu, traindu-mi iubirea.

• Imi place sa-mi imaginez ca inca sunt in viata, fara a avea vreo logica sau vreun final
• Imi place sa-mi imaginez ca nu suntem singuri in univers
• Imi place sa-mi imaginez fiecare picatura de ploaie cum loveste pielea ta fina
• Imi place sa-mi imaginez fiecare fulg de nea ce se topeste pe buzele tale
• Imi place sa-mi imaginez ca soarele va rasari intr-o zi numai pentru noi
• Imi place sa-mi imaginez ca liberul arbitru chiar exista
• Imi place sa-mi imaginez viata asa cum ar trebui sa fie
• Imi place sa-mi imaginez ca uneori lucrurile se intampla pentru mine
• Imi place sa-mi imaginez libertatea
• Imi place sa-mi imaginez ca inca exista oameni care pot gandi ca mine
• Imi place sa-mi imaginez pentru o secunda..ca sunt intr-un loc, in alt timp, in alta dimensiune…in alte circumstante
• Imi place sa-mi imaginez ca…

20:30, noapte, frig, somn, oboseala, faza lunga, curba extrem de periculoasa la dreapta, mos pe bicicleta in fata mea, semnal, depasire partea stanga, ceva alb…ce statea in mijlocul drumului se misca…franez pana la 60, incadrez intre roti, trec, aud cum lovesc…doar lovesc, nu trec peste. A fost prima pisica acrosata ( probabil mortal ) de mine. Ar trebui sa fie mandra!

Va urma

* RaPeRbOy se-ntoarce…gata sa va calce! 

Ce e moca, ii place si lui Dumnezeu

Dar oare chiar este asa? Orice produs gratis, este si bun? Sau nu ne pasa de asta? Am ajuns la o concluzie: Romanilor ( pentru ca doar romani am vazut pana acum ) le place ideea de produs gratis. Daca o revista are gratis un pliculet de sampon…cumparam revista! Continut interesant+sampon gratis…de fapt, samponul ala nu e deloc gratis..el intra in pretul revistei, chiar daca nu se cunoaste. Romanii sunt curiosi, pofticiosi, fraieri in anumite conditii…si orice lucru mic, poate deveni mare..doar cu ajutorul nostru.
Orice firma care se respecta, isi promoveaza produsele…cu ajutorul nostru, al cumparatorilor. Parca-i vad pe oamenii din marile supermarketuri cum se inghesuie sa guste din noua sunca, noii carnati si noile conserve de peste. Parca-i vad cum isi cheama rudele/prietenii…ca se da mancare gratis!

De ce brusc, nu conteaza calitatea…ci doar faptul ca produsul ala este primit in mod gratuit? Profu`de engleza…zicea un lucru mare, mare…dar trist: “daca impachetezi o hartie, si-i spui omului ca e gratis, cu siguranta o va lua…pentru ca e gratis…si cu siguranta va veni sa mai ia si alta data”.

Recunoasteti acum, de cate ori nu v-ati gandit macar…sa treceti de mai multe ori pe langa cei ce impart mostre de produse pe strada? De cate ori nu ati facut asta?

Stiti ce e trist? Ca multi copii, adolescenti isi incep “cariera” de consumatori de droguri…gratis. De la prieteni, de la oameni pe care nici macar nu-i cunosc…”Mă piş pe măta bă, nu m-aş droga nici pă moca!”

Voi ce preferati?

Ati patit-o si voi?