
Sa vorbim despre ploi. Cum care ploi? Care este.
Ma agit grav cand incepe ploaia. Nu suport umezeala aia nenorocita ce-mi atinge pielea, nu suport picaturile reci de ploaie ce-mi uda crestetul capului si implicit, nu suport fetele ude. Ploaia e de multe feluri, care mai de care mai ciudate…insa in principiu, e vorba de acelasi lucru: o apa care vine de sus…si ajunge undeva jos.
Ploile urate: O zi normala…dintr-un anotimp oarecare. Bate vantul de-ti sufla pantalonii pe tine, ploaia incepe sa cada in mod brutal peste tine. Simti ca racesti…si racesti.
Ploile artificiale: O zi normala…Paris: Vant puternic, coafura rezista. Londra, ploaie. S-a dus pe pula reclama…coafura pleostita, insa a fost ploaie artificiala…ploaie pentru reclama.
Ploile ce nu tin de tine, dar iti apartin: O zi normala…si ploua. Dar nu afara, afara e soare. Ploua in sufletul tau..cu lacrimi, lacrimi de sange…intri in coma pana iti trece, si revii. Esti chiar tu…
Ploile interioare: O zi normala…si ploua, dar ploua in interior. Iti ploua in gura acum cand iti voi spune ca am in mana o lamaie si o storc…sucul ei acru tasneste din pulpa carnoasa si “inunda” grav o gura insetata, cu buzele parlite din cauza caniculei si a farmacistei pentru ca nu mai are in stoc strugurel.
Ploile care este pe lume, sunt enervante. Mie nu-mi plac de nici un fel, insa le suport, ca sunt ale noastre.
Voua va place ploaia?