Hai sa…

Sa vorbim despre ploi. Cum care ploi? Care este.
Ma agit grav cand incepe ploaia. Nu suport umezeala aia nenorocita ce-mi atinge pielea, nu suport picaturile reci de ploaie ce-mi uda crestetul capului si implicit, nu suport fetele ude. Ploaia e de multe feluri, care mai de care mai ciudate…insa in principiu, e vorba de acelasi lucru: o apa care vine de sus…si ajunge undeva jos.
Ploile urate: O zi normala…dintr-un anotimp oarecare. Bate vantul de-ti sufla pantalonii pe tine, ploaia incepe sa cada in mod brutal peste tine. Simti ca racesti…si racesti.
Ploile artificiale: O zi normala…Paris: Vant puternic, coafura rezista. Londra, ploaie. S-a dus pe pula reclama…coafura pleostita, insa a fost ploaie artificiala…ploaie pentru reclama.
Ploile ce nu tin de tine, dar iti apartin: O zi normala…si ploua. Dar nu afara, afara e soare. Ploua in sufletul tau..cu lacrimi, lacrimi de sange…intri in coma pana iti trece, si revii. Esti chiar tu…
Ploile interioare: O zi normala…si ploua, dar ploua in interior. Iti ploua in gura acum cand iti voi spune ca am in mana o lamaie si o storc…sucul ei acru tasneste din pulpa carnoasa si “inunda” grav o gura insetata, cu buzele parlite din cauza caniculei si a farmacistei pentru ca nu mai are in stoc strugurel.
Ploile care este pe lume, sunt enervante. Mie nu-mi plac de nici un fel, insa le suport, ca sunt ale noastre.
Voua va place ploaia?

Uitam

Vorbeam acum 2 luni despre uitare, acel fenomen normal dar totusi ciudat care ni se intampla zi de zi, ora de ora.

Am observat ca in ultimul timp uit lucrurile banale, lucruri pe care le fac aproape zilnic…si le uit exact atunci cand am nevoie “disperata” de ele. Nimic, nici macar o urma, un indiciu..ceva care sa-mi aminteasca…nimic, gol.

Mi-am uitat parola la blog astazi…desi ar fi de inteles, pentru ca nu ma loghez de fiecare data. Nu am crezut ca va fi o problema asa mare sa mi-o amintesc, pentru ca eu folosesc parole simple, care au o anumita semnificatie…fie ea stiuta doar de mine, insa reprezinta un lucru normal, un lucru pe care zic eu ca mi l-as putea aminti usor. Aveam prostul obicei sa-mi notez parolele pe foi si sa ma bazez pe respectiva fituica…pe care bineinteles ca o pierdeam imediat.

Am o problema cu retinerea numerelor de orice fel. Niciodata nu reusesc sa tin minte un numar de telefon…bine, nu ca m-as strofoca eu prea mult, dar chiar nu pot sa retin numere insiruite intr-o anumita ordine. Mi-a luat doua luni sa-mi invat numarul de telefon si bineinteles ca dupa aceea mi l-am schimbat…a fost ultimul numar de telefon pe care l-am retinut.  La fel si cu pinurile de la card. Am fost intr-o zi sa scot niste bani. . . vezi sa nu, am uitat pinul, adica…nu l-am stiut niciodata.

Doh, am imbatranit…