Nu ba, nu vorbesc aici de chestiile alea mici si mentolate pe care le cumparam “cu kilu`” cand eram mici. Vorbesc de ticuri verbale, fizice sau ticuri care le combina atat pe cele verbale cat si pe cele fizice … atat, intelegeti voi ideea.

Nu cred ca e om sa nu aiba un tic…din fiecare categorie. Totusi, cum facem de ne “pricopsim” cu ele? Se spune ca apar din cauza stresului, al oboselii sau pur si simplu din cauza plictiselii. E logic. Cand ma plictisesc dau din picior….ma joc cu buzele sau cant. Uneori, ticurile sunt atat de discrete incat nu pot fi observate nici de cei din jurul nostru, dar ce e mai grav…ca trec neobservate si de noi. Se spune ca ticurile pot fi tratate. Pentru asta, trebuie consultat un psiholog. Acum sincer, in Romania…anul 2008, cand toata lumea alearga dupa bani, masini si femei…mai are timp cineva sa mearga la psiholog? La noi, insasi ideea de a merge la psiholog este deplasata: “pai ce ba, eu sunt nebun sa merg la ala?”.

Ticurile nu sunt o problema, pana in momentul cand incep sa fie deranjante pentru cei din jur. Am un prieten ce avea un astfel de tic, ma calca pe nervi in fiecare zi…pana n-am mai rezistat si i-am spus-o. A recunoscut si el ca poate fi deranjant, insa nu se poate abtine…

Cel mai enervant tic verbal mi se pare celebrul ” Aşa, şi? “. Mor, fac spume, strang de gat si-mi bag toate cele la auzirea acestor mirifice [ doua ] cuvinte. Cand cineva nu poate sa-mi raspunda, nu poate sa-mi dea o replica destul de coerenta, baga ” Aşa, şi? ”

Voi ce ticuri aveti?

Leapsa interesanta, primita cu drag de la eQuilibru. Trebuie sa spun 8 lucruri despre mine, cu punctulete..asa cum imi place mie ( sper sa nu le numarati la sfarsit )

• Sunt fin dar nu si finisat
• Nu prea mai suport jocurile pe calculator. Unii “traiesc” in ele.
• Am doar 18 ani
• Sunt visator, aiurit, pus pe ganduri si nesimtit uneori
• Organizarea nu e prietenul meu cel mai bun
• Am prieteni ce pot fi numarati cu o singura mana
• Mananc (ne)sanatos
• Imi place ce-ti place si tie.

Merge mai departe cu viteza luminii stinse, la: D.D, Justin, Chibreta si Blade

Sunt adeptul mancarurilor fast-food. Shaorma imi incanta simtul olfactiv…mor de pofta cand simt miros de placinta cu mere, pateuri calde sau alte grozavenii…insa ma abtin sa mananc carne de pui in altceva decat shaorma. Imi place pizza dar imi plac si cartofii prajiti, mananc sarat…nu foarte gras, insa destul ca sa-mi ingrijorez medicul de familie ( pe la care n-am mai dat de vreun an ).

Incerc pe cat posibil sa iau masa acasa, fiindca stiu ca daca apuc sa mananc in oras…voi pune kilograme in plus, desi asta nu mai e o problema…deja a devenit obisnuinta. Mananc destul de repede, in sensul ca mananc cu pofta…si prostie mai mare ca asta nu cred ca exista. Trebuie sa mancam incet, fara sa ne grabim…si mai ales, sa mancam la masa. Nu-mi aduc aminte clipa in care am mancat la masa ultima data…eu mereu fac altceva in timp ce mananc. Ori ma uit la televizor, ori stau la calculator, ori merg pe strada…insa niciodata nu stau la masa

Se apropie vara, si vreau “sa ma dau” pe salate :d

Ati observat ceva la reclame? Nu vorbesc doar de cele din online. Vorbesc despre reclame in general.  Niciodata intr-o reclama nu vei auzi lucruri pe care produsul respectiv nu le face cum trebuie sau nu le face deloc. De ce? Eu mi-as dori sa aflu si lucrurile astea despre produsul respectiv, inainte sa-l achizitionez. Poate ca totusi, asta e sufletul reclamei: Sa spui ce face mai bun, si sa nu tii cont de lucrurile pe care nu le poate face..pentru ca pana la urma nu conteaza decat sa-ti vinzi produsul.

Sa fim seriosi, pe nimeni nu intereseaza ce am simtit noi intr-un anumit moment sau ce dorinte am avut, ce s-a ales de viata noastra sau ce grozavi am fost ori suntem inca. Singurul lucru interesant din blogosfera asta este doar acela care se muleaza pe dorintele cititorului. El are nevoie de ceva, el doreste sa citeasca anumite cuvinte…vrea sa afle cat mai multe lucruri spuse in mod subtil, sau in mod violent..direct.
Toti suntem cititori, scriitori, admiratori, critici…avem la randul nostru admiratori, dar mai ales critici…unii sunt draguti cu tine si iti spun “abia astept sa mai citesc”…da, vorbesc de cititorii fideli.
Nu ma pot abtine sa nu-i amintesc pe frustratii care nu scriu mai mult de trei cuvinte din viata lor, dar sunt experti in critica. Astia sunt grozavi, adica nu se multumesc sa dea o nota..dupa mintea lor, ci vor sa se mai si manifeste prin vorbe. Sunt buni si ei, au rolul lor..pentru ca sunt un fel de rau necesar.
Hai ca iar bat campii…si de cate ori o fac, vad ca mai alung o duzina de cititori..dar poate ca asta si trebuie. Cititorii trebuie triati, periati si selectati..iar daca asta e o unealta de selectat cititori, atunci promit solemn ca o sa mai apelez la ea in viitor.
Ah, era sa uit: Exista cititori, de fapt cititor sunt si eu in primul rand..care au bun simt si apreciaza ceea ce inteleg, dar se abtin de la comentarii atunci cand se simt usor depasiti. Nu e problema, va inteleg.