Una dintre cele mai provocatoare dileme pe care le-am avut în ultimele zile au avut oarecum legătură cu câteva femei. E mult spus femei, dar nu-mi stă gândul la porecle impunătoare acum. Chestia e că am reuşit să le clasific în câteva categorii iar printre cele mai importante se află şi cea ce poartă numele articolului. Femeia munte.
Mă gândeam azi la modul cel mai serios…bă, unde pula mea sunt? La munte sau la mare? E înnorat afară sau trebuie sa ies din raza ei de “acţiune”? Ai ghicit. Vorbeam despre femeia cu gâtul gros şi solid, cu pielea lăsată şi grăsimile curgătoare, femeia coşmar lângă care n-ai vrea să te trezeşti niciodată.
N-am putut să înteleg până acum ce caută astea pe plajă pentru că în general, mergi să te bronzezi, nu să cimentezi nisipul. Pe lângă consumul excesiv de spaţiu, ungerea muntelui cu cremă pentru bronzat devine dintr-o simplă activitate un adevărat proiect ingineresc. Am asistat astăzi la ungerea uneia şi jur, trecuse ceva vreme de când nu mai văzusem atâtea persoane concentrate într-un singur loc, pe o singură chestie care aparent pare banală.
Peştele de aur îmi spune să-mi pun o dorinţă iar cea mai arzătoare baclava care mi-a venit acum în minte a fost dispariţia femeilor munte.