XB-43

Genomul XB-43. Un fel de continuare a Genomului K432. Conceptul simplu de femeie monstru, metamorfozat în baba anului 2010, spre sfârşit.
Nu ştiam că se practică blind date şi în randul lor până astăzi iar acum am impresia că le-am văzut pe toate în viaţa asta şi că nimic nu mă poate surprinde. Acum se întăreşte regula de fapt şi îi mulţumesc celui de sus (de sus de unde pula mea?), doar regula. Aşteptarea mă omoară încă de când eram mic iar dacă aşteptarea înseamnă de fapt să aştept s-o văd şi pe-asta, atunci aşteptare să fie, zic.
Destul de ţeapănă, dar nu suficient încât să crezi că e moartă, cu faimosul ruj roşu aprins şi margelele enervante la gat. Paşi mărunţi, înceţi, şi senzuali (mai puţin partea cu senzuali). Ajunge destul de târziu lângă mine, dar mi-am dat seama după mirosul de naftalină. Cred că au trecut 5 minute bune, dar totul se petrece rapid: Mă uit la ea, se uită la mine. Repet. Mă uit la ea, se uită la mine. Da, ascultam muzică în căştile alea.

Tu eşti Florian?
Nu, nu sunt Florian.
Sigur? Arăţi ca şi cum ai fi Florian. Înalt, cu puţină barbă, bine făcut..
Repet, nu sunt Florian.

Dezamăgire, paşi mărunţi, înceţi şi senzuali (mai puţin partea cu senzuali). Ajunge destul de departe dar suficient de aproape încât să mai întrebe o dată:

Sigur nu eşti Florian?

pa pa pa paraziţii

Mie nu-mi plac paraziţii. Pula mea, chiar poţi să mă sugi dacă nu-ţi convine. Nu-mi plac şi gata, am terminat povestea asta cu fanii.
În ultima perioadă au ajuns la mine tot felul de veşti de-astea demoralizatoare cum că albumul lor e foarte, dar foarte şmecher. Şi am ascultat şi eu puţin pe youtube, ca să nu mor prost. Totul în speranţa că poate chiar e şmecher albumul şi eu chiar sunt prost.
Ştiu că aveam 14 ani când îi ascultam şi mie chiar îmi plăceau atunci. Eram fan, vaide pula mea de repăr nenorocit, aveam cd-uri, casete, voiam şi tricou cu ei ca să-mi învelesc sfârcurile. Mi se păreau amuzanţi cu toate melodiile lor misogine şi pline de înjurături poetice. Acum mi se par la fel melodiile lor, dar mai puţin partea cu amuzanţi. Probabil tot anti-sistem şi tot anti-femei. De parcă ei ar fute extratereştri şi ar trăi în altă ţară iar noi suntem nişte proşti.
Au avut concert în maxx şi au făcut o fază care până şi mie mi se pare de căcat. Pe scurt, au chemat o pisi din public pe scenă şi au început să-i cânte “cum să jigneşti o femeie” şi ceva versuri din noile melodii. Pisi din public era proastă efectiv, blondă efectiv şi a stat pe scenă efectiv în timp ce ăia îşi băteau pula efectiv de ea.
Sincer, aşa îi trebuie dacă vine la paraziţii la concert. Asta nu e cea mai bună scuză, dar pisi trebuia să-i arate muie ăluia şi să se dea jos de pe scenă pişându-se pe el, nu să stea să-l asculte în timp ce publicul leşină de fericire.

Momentul ăla din zi

Eu dorm ziua pentru că liliecii sunt puternici. Ştirile pro tv mint oamenii zilnic iar astăzi am visat fantastic. A fost genul ăla de vis pe care îl ai o dată pe an şi ţi-l aminteşti toată viaţa ca şi cum ar fi fost ieri.
Mă enervase o femeie. Nu vreau să-i dau numele, că s-ar putea umezi total dacă-l scriu aici, dar hai să-i spunem Ada. I-am zis-o pe-aia cu “hai taci” şi a vrut să continue insistent. Finuţ, aranjat, parfumat, repăr fals şi încordat la maxim, i-am aplicat un cap în umăr din viteză. Apoi un croşeu de dreapta inevitabil şi parcă s-a potolit vizibil. Mă gândeam eu aşa, în vis…bă, noi suntem oameni sau suntem luptători?
“N-aş putea lovi o femeie”, ar spune un critic sensibil. “Nici măcar în vis şi nici măcar în glumă”. Nici eu, jur. Dar dacă sunt nevoit, am un cap destul de tare care prinde viteză considerabil.
Pun pariu cu tine pe ce vrei că oriunde în lumea asta găseşti una care să-ţi spună: “Vrem egalitate. Femeile sunt discriminate pretutindeni”.
Chiar îi dau dreptate. Femeile cu decolteu generos au un dezavantaj, pentru că nimeni nu le ascultă şi toţi sunt de acord cu ele.
Prin egalitate se referă şi la responsabilităţi? Nu de-alta, dar cunosc cel puţin şase tipuri de femei. Doar unele şi-ar asuma responsabilitatea şi asta ca ultimă soluţie întotdeauna.
Întrebarea nu ar fi de ce, ci până când.