Nu este un film grozav din punct de vedere al scenariului sau al acţiunii însă Clint Eastwood, care este şi directorul acestui film îl face să fie atât de minunat.
Povestea este banală, are fluenţă iar personajele sunt inedite, îmbinarea se face perfect până la urmă.
Walt Kowalski, este un bătrân foarte dificil, văduv, aparent rasist care nu se întelege nici cu copii lui dar nici cu vecinii.
Tao, unul din copii vecinilor încearcă să-i fure masina, un Gran Torino din 1973, cea de care Walt are grijă ca de ochii din cap. Neaşteptat, acesta îl ia sub aripa lui şi îl învaţă să se poarte ca un bărbat.

Mi-am adus aminte de subiectul de anul trecut de la Engleza – Oral, si anume: Ce preferi? Sa vezi un film sau sa citesti o carte?
Personal, as alege varianta cu filmul din cateva motive clare: Este mult mai rapid, pot intelege mult mai bine vizualizand la propriu personajele participand la actiune, este un mijloc de amuzament mult mai la indemana in zilele de azi.
Pe de alta parte, observ ca sunt si filme care ma fac pur si simplu sa citesc si cartea. Nu intrebati, nu am acum nici un exemplu insa au fost suficiente cazuri, dar din pacate nu am avut acelasi entuziasm cand “m-am trezit” cu cartea de 500 de pagini in fata.
Tehnologia asta moderna ne acapareaza usor, usor si putem pierde multe lucruri, cum ar fi originalitatea subiectului, deseori regizorii filmelor deviiand de la subiect pentru a crea acel “boom” in randul spectatorilor, nerespectand povestea initiala.
Nu de multe ori insa, se intampla exact invers si filmele devin mai bune decat cartile, povestea fiind adaptata eficient si intr-un mod foarte placut.
Inca mi-e dor de copilarie si de serile cand mai citeam o carticica si beam o cana de ceai, varat pana in gat in plapuma calduroasa….

Ati vazut filmul asta?

Il are cineva sau aveti habar cum pot face rost de el?
Ideea a fost foarte misto si am prins o secventa, ce-i drept…destul de mare din el, cand eram mic. Din pacate, vremurile erau grele pe-atunci si s-a luat curentul.

End of story.

I need this!

Da ba, ma uitai la film. Vreau sa vad ale voastre comentarii subtile, cum ca voi sunteti smecherii pulii si ati vazut filmul acum 6 ani cand a fost lansat. Ma doare-n cur, eu acum il vad si mi-a placut ba. M-a facut sa ma gandesc daca aia de l-au creat erau romani, mi-a intarit convingerea ca banii ruleaza peste tot, fara bani esti coate-goale, n-ai nici macar un cuvant de spus ( sau nu ). Poate ca daca filmul asta ar fi fost un cacat real, lucrurile n-ar fi stat asa ca acolo, dar cu siguranta s-ar fi ridicat niste intrebari. Mi-a fost dor de un film bun, ca m-am saturat de prostiile de acum, filme de prost gust…fara actiune, fara suspans, aceleasi cacaturi clasice, glumele alea expirate si tot cacatul pe care il stiti si voi prea bine.

Ideea e simpla, in caz ca o mai fi vreunu de nu l-a vazut inca: Un tata care are fiul bolnav de inima, se decide sa ia ostatici toti membrii camerei de garda a spitalului. Si asta pentru ca polita de asigurare a lui nu acopera costurile operatiei de transplant de inima pentru fiul sau. El ii va obliga astfel pe doctori sa efectueze transplantul.

E tare, uitati-va daca aveti timp liber…si daca nu l-ati vazut.

Dupa lupte seculare, am reusit sa vad Awake. Da, filmul ala vechi din 2007 pe care toata lumea l-a vazut, numai eu nu. Defapt, eu l-am inceput de vreo 5 ori pana acum…insa de fiecare data am adormit. Ei bine, ieri l-am vazut. De la inceput la sfarsit, si mi-a lasat o impresie placuta, dar in acelasi timp m-a pus si pe ganduri. Cum ar fi sa te operezi,si anestezia sa nu-si faca efectul, decat partial. Adica sa te paralizeze, dar sa simti si sa auzi tot ce se petrece in jurul tau, fara sa poti spune cuiva asta. Pe deasupra, mai afli si ca sotia ta ( cu care te-ai insurat cu o zi in urma ) ti-a planuit moartea, impreuna cu doctorul ( un bun prieten de-al tau ). Continuarea nu o s-o spun, pentru cine nu a vazut filmul inca, ar cam fi cazul.

Alt film bunicel mi s-a parut Jumper (2008) Un tanar numit Daniel Rice descopera ca are posibilitatea de a se teleporta. Cum gandesc toti copii la 15 ani, jefuieste o banca, face rost de bani, isi cumpara case si viziteaza intreaga lume. Intr-un tarziu isi aduce aminte de prietena sa din copilarie, al carei vis era sa calatoareasca in jurul lumii. Se intoarce in orasul natal sa o caute, si dupa ce o regaseste pleaca la Roma, sa-i arate Coloseumul, insa nu ii spune ca se poate teleporta. Intr-un tarziu, afla ca nu este singur, si ca Jumper este o comunitate, comunitate vanata de Paladini, care vroiau sa-i omoare. Actiunea propriu-zisa mi s-a parut plictisitoare, n-am avut rabdare sa vad toate scenele, insa sfarsitul este asa cum ma asteptam, fericit. Astia doi raman impreuna, si bla,bla,bla

Parca nu se mai fac filmele pe care le vedeam in copilarie, filmele alea care ma distrageau de la orice alta activitate, filmele pe care le-as fi revazut de zeci de ori fara sa ma plictisesc.
Acum la moda sunt filmele cu batai, filme SF, filme plictisitoare din punctul meu de vedere. Intotdeauna prefer o comedie sau un thirller bun in loc de un film cu extraterestrii sau unul in care se tot impusca aia si se bat pana le suna apa in cap, dar in final toti ies cu bine.
Sa fie oare de vina faptul ca ne “robotizam” din ce in ce mai mult?