Dojo este curioasa. Vrea sa afle daca sunt fitos si cam care ar fi simptomele.
Nu am fost niciodata omul care sa fie atent la detalii gen: nu e de firma, nu ma imbrac, nu port, nu cumpar. M-am axat in mod special pe lucruri care sa fie de calitate, fara sa ma uit neeaparat la suma de bani investita dar nici sa-mi depasesc bugetul, ca mai apoi sa fac foamea o luna intreaga.

1. Am avut doar un calculator pana acum, laptopul achizitionat acum aproape un an si l-am cumparat din banii mei. Nu mi-am dorit niciodata sa-mi pun parintii intr-o situatie financiara dificila doar pentu ca mi-ar fi trebuit un calculator mai bun pentru cine stie ce prostii.
2. Nu am obiceiul sa investesc in haine pe care le-as putea purta o singura data.
3. Nu pun accentul pe bijuterii si nici pe produse de uz zilnic ( deodorant, parfum ) scumpe.
4. Abia acum mi-am cumparat un telefon mobil nou, pe cel vechi ( Motorola V3 ) tinandu-l aproape patru ani. Din pacate, nu mai puteam continua cu el, intrucat nu se mai auzea nimic.
5. Nu am 16 perechi de adidasi. Ci cate una bucata pereche din fiecare, aka 1 bucata pereche  adidasi, 1 pantofi ( pe care ii port rar ), 1 bucata ghete iarna ( care momentan imi lipsesc, dar vor trebui achizitionate in curand)

Nu verific niciodata unde ma asez…doar sa nu fie ud. Ce e murdar se curata iar ce se pateaza se arunca. Merg pe principiul hainelor mereu curate si schimbate daca nu zilnic, macar aproape. Nu agreez mirosurile neplacute la haine si nu suport lucrurile necalcate, insa din pacate atunci cand nu are cine sa faca asta ma chinui eu sa calc iar rezultatele nu sunt imbucuratoare.

Merge mai departe la eQuilibru si Miss Happy

Mi-aduc aminte de o intamplare spusa de un prieten, acum ceva vreme despre o pitipoanca de-asta din Liceul Lazar, Bucuresti.
Era o fata bogata, o fata al carui tata o trata ca pe o “printesa”, o fata fitoasa si plina de ea, care nu s-ar uita la oricine si asta doar pentru ca nu au aceeasi putere financiara.
La implinirea varstei de 18 ani, mai precis la majorat, a fost chemata afara. La usa localului, era un matiz, impodobit cu o fundita roz. Ochii i s-au umplut de lacrimi, parea infuriata, parul i se ridicase…si a rastit din toate puterile: Eu nu merg cu chestia asta. Atunci, apare tatal ei, care ii arata cu degetul spre iesire. Acolo, “zacea” un BMW X5. Acela era de fapt cadoul.

Acum, urmeaza intebarea pe care probabil ne-o punem cu totii.
Cum poti sa cumperi o masina doar pentru a face o farsa, in timp ce milioane de oameni nu au un mijloc propriu pentru deplasare. Si sa nu aud cacaturi gen “daca a muncit”…stim cu totii cum se fac bani multi in Romania.