Dupa ce muncesc aproape o jumatate de zi pentru a face ceva, dupa ce imi las toate activitatile mele in favoarea ta, dupa ce ma straduiesc sa iasa cat mai bine si sa fie ceva dragut….nu primesc nici macar un multumesc. Ok, n-am nevoie, macar stiu ca am facut tot ce-am putut.
Partea nasoala vine cand, dupa vreo zi si ceva apari la mine si imi reprosezi ca am facut nu stiu ce cacat, care oricum nu conteaza si nici nu e gresit.
Prietene, eu nu sunt autorizat in asa ceva, poate ca e prima data cand realizez asa ceva, eu fac ceva si fac cum stiu si cum cred ca e mai bine, dar totusi nu te refuz….
Urasc….si chiar nu regret cand spun asta: urasc…

Am impresia ca unii nu pot trai daca nu se afirma in vreun fel. Sa luam exemplul asta elocvent, al copiilor emo, sau nu…mai bine, al persoanelor care se cred trendy, “pe val”, “za best of za best”, cel mai cel si asa mai departe. Ei sunt de fapt niste persoane cu probleme. Sa recunoastem, orice persoana care are pretentia de a fi un om cu capul pe umeri, are puterea de a realiza ce e bine si ce nu in viata. Nu pot sa inteleg ce gandire, sau ce mentalitate poate avea copilul sau ce mortii ma-sii e ala de mai sus.

Acum sincer….cat de idiot…?