Acum ceva vreme, sa fie vreo doua sau poate trei luni aproximativ, spuneam lucruri mari la pagina Despre mine :
"Ce sa ne mai ascundem dupa deget, prietene? Daca intri pe blogul meu, e posibil sa pleci ofuscat. Nu ca eu nu as fi prietenos, dar uneori lumea nu intelege parerile mele ( desi sunt expuse concis ). In general, trecem usor peste momentele de genul, in sensul ca eu merg mai departe iar voi, cei frustrati mergeti sa plangeti la mamica."
E aiurea sa o arzi la modu` "Omul invizibil" si sa lasi aici comentarii inutile, fara nume si fara ceva care sa confirme ca existi intr-adevar….comentarii care pana la urma nu starnesc decat mila si compasiunea mea pentru cei ca voi, cu prea mult timp liber.
Continui sa dau citate, si revin la o chestie care INCA se poate aplica: "De aceea, e bine de stiut ca astea sunt convingerile mele ferme, ma rog…cel putin in momentul in care le scriu. De asemenea, cred cu tarie in libertatea mea de exprimare si actionez ca atare. Daca are cineva vreo problema, poate pleca oricand…sa-si cumpere acadele ( pentru ca in general cei ce pleaca dupa ce comenteaza doar ca sa se afle in treaba, o sug….acadeaua, zic )"
De-aici ce rezulta? Ca va agitati ca acidul berii cu gust de cacat pe care o prea-slaviti si nu veti obtine decat o crestere de tensiune arteriala, nerecomandata de altfel persoanelor de genul vostru, dezechilibrate din toate punctele de vedere.
O sa ramaneti cu speranta….ca nimeni nu citeste blogul asta de cacat, pe care apropo, voi pierdeti ore in sir zilnic, o sa sperati in continuare ca v-ati refulat gandurile murdare intr-un mediu virtual si ca ati facut cacatul praf.
Trist, vorba voastra…
p.s: IP-urile alea de Bucuresti nu ajuta cu nimic…