Ştiu că am pretenţii de la mine. Sunt cel mai puternic dintre toţi şi nimeni sau nimic nu mă atinge mai mult decât las sau decât vreau. Am reuşit să trec peste orice, având ca toţi pământenii câteva momente de slăbiciune. Mici, ce-i drept dar nu suficient de importante încât să le amintesc aici. Sau în altă parte. Sunt patetice şi stupide iar demnitatea mea este mult prea mare în cazul de faţă. Dar jur! Acum plâng. Şi nu sunt genul de om care plânge uşor. N-am plâns acum 30 de ani, când ar fi fost cazul să o fac, dar ca un tâmpit ce sunt, plâng chiar în momentele astea. Plâng de râs, amice sau mai precis, plâng din cauza prostiei oamenilor. Şi a fanatismului, desigur. Citez – atenţie, de pe forumul creştin ortodox punct ro:

Orgasmul este o experienta puternica care are ca urmare diminuarea functiilor spirituale: slabirea simturilor, a ratiunii.
Cu fiecare orgasm fiinta umana înainteaza spre dezintegrare.
Observând batrânii care au avut viata sexuala si cei care nu au avut (calugari si calugarite, preoti catolici) observam o puternica degradare la primii si pastrarea puterilor sufletesti la cei din cealalta categorie.
Cred ca placerea orgasmului trebuie evitata, unirea trupeasca sa fie facuta doar pentru nastere de prunci, cu o lupta contra gustarii placerii.

Citez o scurtă incursiune istorică şi temeinică realizată în ultima decadă cu Fedor în rolul principal iar Amalir în rolul secundar cu privire la controversatul subiect: sfârşitul omenirii: