Din păcate ai nevoie de mine

Jur. M-am gândit că am primit e-mail de la Dumnezeu. Zic…să vezi drăcia dracului că vrea să mă aducă pe calea cea dreaptă. Dar n-a fost să fie. Cred că ghinionul zilei de marţi face ca ăsta să fie doar un mesaj oarecare. Un spam de fapt. Un jeg. Un nimic. Dar mai ales: un fraier. M-a uimit în mod special formularea şi ştiu că am râs vreo 5 minute bune.

Exista un moment din viata ta cand din pacate, vei avea nevoie de mine. Este trist…stiu…
• Cand nu vei gasi raspunsuri la intrebari,
• Cand nu stii ce ti se intampla,
• Cand simti nevoia de a sti adevarul,
• Cand te simti frustrat,
• Cand ai senzatia ca ceva nu e in ordine,
• Cand pur si simplu vrei sa stii mai mult…
EU iti voi fi alaturi…
Eu, sunt consilierul tau, si stau oricand la dispozitia ta…cu o multitudine de solutii tehnice pentru a afla ce te intereseaza…
Cu drag,
Consilierul tau personal Maria Irimia

Maria! Cu toată dragostea, îţi spun că eşti o ipocrită. Sunt convins că vrei să am parte în viaţă de toate astea şi că te-ai gândit preventiv la binele meu trimiţându-mi e-mailul, dar, te rog să te abţii de-acum încolo. Îţi urez sincer să ai tu nevoie de mine. Să ai şi tu o senzaţie ciudată şi să fii frustrată încercând să descoperi adevărul. Te voi aştepta oricât şi oricând vei simţi nevoia că vrei să ştii mai multe, nu ezita să mă întrebi. Voi şti ce să-ţi răspund şi voi avea ceva special, mare şi energic pregătit pentru tine.

…ca Kandia

Ştii bine că nu cumpăr niciodată ciocolată. Sau dacă nu ştiai, ai aflat. De cele mai multe ori cumpără alţii pentru mine sau mai precis nu. Şi azi a fost ziua neoficială Kandia. Recunosc, nu mai mâncasem aşa ceva de câţiva ani iar prima reacţie a fost: Să te piş în ambalaj, Kandia. Avea un înveliş din ăla ieftin iar gustul presupun că lasă de dorit. Nu judec după ambalaj în mod normal, dar acum am făcut-o. Până la urmă, nu stă totul în detalii. Adică da. Pe pătrăţica de ciocolată scrie înclinat: Emoţie, Kandia.
Plângeam cu lacrimi de crocodil şi nu ştiam de ce. Într-un târziu, mi-am dat seama: emoţiile erau de vină.
Kandia, ce mă făceam fără tine? Unde mai e frumuseţea vieţii? Jur, dacă nu erai tu, mediul înconjurător ar fi fost mai trist, iarba n-ar fi fost atât de verde iar noi n-am fi fost copil atât de mult.
Pe bune acum, tu nu simţi emoţia?