Paradoxal este ca nu pot sa scriu desi simt fiecare nuanta a extazului, fiecare detaliu pe care as putea sa-l dau, fiecare traire si fiecare intamplare. Este ca si cum cuvintele mele ar fi inchise intr-o cutie si cheia ar fi pierduta..sau, ca sa ma exprim mai bine, cheia ar fi uitata undeva….
Fii convins ca atunci cand am sa pot si cand voi avea ce sa discut, o voi face si nu voi tacea. Am sa spun intregii natiuni ceea ce am simtit, ce am vrut, ce mi s-a indeplinit, ce am trait sau ce as fi vrut sa traiesc.
Vroiam de asemenea sa-i dau articolului asta o succesiune fireasca pentru a putea fi perceput in mai multe feluri….dar am realizat ca “uneltele” de care dispun in momentul asta sunt atat de privmitive incat nu prea imi folosesc.
Asa-i ca nu ai inteles nimic?

Doar un vis al unui visator, un vis despre iubire…visez si nu-mi pasa de lumea din jur, visez la o realitate, cel putin asa-mi place sa-i spun: realitatea noastra. O realitate pe care mi-o doresc, pe care o vreau, pentru care lupt si in care continui sa cred cu toata fiinta mea, nimeni si nimic nu va putea sa mi-o fure. Realitatea asta imi ocupa visul, sau e invers? Nu o sa stiu vreodata si nici nu stiu daca vreau sa stiu. Subiectul? Care ar fi subiectul acestei realitati? Dragostea, banuiesc!
Pot trai asa cum sunt cu adevarat: indiferent si nestatornic, fara prea multe principii, fara valori sau idealuri. De ce as visa la ceva ce nu sunt si nu am fost vreodata? Pentru ce sau … pentru cine?
Ce caut aici, acum in fata acestui laptop incins de temperaturile verii? Cui ii scriu si despre cine? Cine si de ce? Pentru cat timp si in ce fel?
Cineva mi-a spus intr-o zi ca nu am inima, de fapt mi-a spus ca nu poate s-o mai auda batand. Asta ce inseamna? Ca nu am sau ca nu imi bate? Eu spun ca bate, si imi place s-o ascult, dar nu pentru mine. Pentru ca pentru mine singur ea nu ar bate…pentru ca nu ar avea de castigat nimic. Nu intelegi nimic din jocurile astea de cuvinte, nu? Asta e si scopul: sa ma fac de neinteles. Mereu am cautat sa fiu inteles, dar parca nimeni nu vorbea limba mea, parca toti se uitau la mine ca la un om nebun. De aceea, am incercat sa ma fac de neinteles…si am reusit.

Asta e un articol elaborat si nu oricine ar putea sa aiba un comentariu vehement asupra celor relatate, asta ca sa va fie clar inca de la inceput.
Traim intr-o tara frumoasa, inconjurati de tarani prosti si oameni fara pic de valori morale. Nu, nu are pizda masii nici o vina, daca asta vroiai sa-i transmiti celui invinut…ci e mult mai simplu: mentalitatea ii strica pe romani. De fapt, mentalitatea romanilor este invechita, unii dintre noi traind parca epoca cand masina, aurul, muzica data la maxim si sexul inseamnau totul. Unde sunt valorile si traditiilor romanilor? Mai bine zis…avem noi, romanii asa ceva? Sau ne-au fost si astea furate? ( aici urma partea cand trebuia sa spunem ca am avut si inca avem valori morale )
Uneori am impresia ca ne place sa improvizam, sa adaugam, sa incarcam anumite detalii cu privire la iubita noastra tarisoara. Pentru ce, prietene? La ce bun? Parlamentarii au deja un scaun asigurat, au ce manca, au suport financiar si se plimba in masini de lux, citind in ziar despre inundatii in timp ce savureaza un pahar de sampanie. Romania nu e o tara a saracilor, ci o tara plina de tarani. Da, si aici nu vorbesc de oamenii care vand branza in piata, ci vorbesc de taranii din mall-uri, de taranii din cluburile “de lux”, de taranii din jeep-uri si cei din discotecile cluburile ( daca pot fi numite asa ) unde se asculta in continuare manele.
Romanii sparg norma la cumparaturi de sarbatori, luand cate ceva din fiecare, ca cica e bine sa ai ceva pe masa. Foamea nu o faci, romanule…si nu trebuie sa te inghesui in magazine cu o zi inainte de Paste. Stai linistit, ca nu fuge cozonacul de-acolo, il gasesti si cu o saptamana inainte, si cu trei dupa. Dar nu, parca nu are farmec…cum dracului sa nu stai tu la o coada? Sa nu blestemi si sa nu iti rozi unghiile de nervi in traffic, asteptand cate 20 de minute la semafor…
Cateodata am mintea limpede si ma gandesc la lucruri frumoase, dar cateodata am ganduri groaznice, pot spune…criminale, sunt in stare de cele mai cumplite si de neimaginat atrocitati..pentru ca asta face parte din mine.
Pe multi, i-as ucide din mila. Ar trebui sa ucid cat mai multi, pentru ca ar fi un gest de caritate..sa nu se chinuie saracii mai tarziu. Ar trebui sa ma ucid si pe mine, in primul sau depinde…in ultimul rand, pe mine, pentru ca sunt un om care se poate gandi la asa ceva. Si nu in ultimul rand, ar trebui sa va ucid pe voi…pentru ca stati sa-mi cititi aceste litere, ce alcatuiesc cuvinte care se transforma usor, usor in fraze si care vor inchipui in mintea voastra niste imagini, care se vor transpune enigmatic in idei si care vor genera, constient sau nu fapte: unele bune, unele groaznice…nu neeaparat crime, fiindca erau ipotetice si complet ireale.
Care este legatura intre tara noastra si gandurile mele? Simplu: nici macar una, vroiam doar sa va spun.

lav.mp3

Mi-ai invadat mintile fara pic de rusine sau parere de rau. Nu te-ai gandit ca poti crea dependenta? Eh, aflii acum ca sunt depedenta de tine, dragul meu.

Stii cat te iubesc? De unde sa stii? Chiar nici eu nu am idee cateodata … e prea mult pentru gandirea mea, pentru gandirea omeneasca. Stii bine ca iubirea e irationala, de-asta e mai bine sa fie simtita si aratata, decat spusa. Vino la mine! Arunca-te in bratele mele si uita grijile, poluarea, parintii, prietenii, scoala; lasa muzica deoparte si lasa-ma pe mine sa iti cant . . . Hai sa ne imaginam ca doar atat exista in lumea asta: tu, eu, un tricou lung, un cearsaf racoritor.

Vreau doar sa ma tii in brate . . . sa imi dai drumul cand iti voi spune eu “gata”, dar crede-ma, ai de asteptat.
Eu imbracata in tricoul tau cel lung . . . tu jucandu-te in parul meu, in timp ce iti cant, apoi sa iti mangai chipul, sa te iau (iarasi) in brate, sa te tin strans, sa te simt asa . . . aproape; sa te simt al meu, sa te simti iubit!

Ma amuza ca observi fiecare gresela a mea si o accentuezi. E ciudat, fiindca nu o faci cu rautate, ba chiar o spui intr-un amuzament de nedeslusit. Ce as mai putea vrea de la tine?  Sa fii aici, atat, si as fii pe deplin multumita, impacata, fericita, iubita [ . . .]

Ah, cat imi place felul tau de a fi: imi place ca desi pari un tip dur, esti atat de delicat . . . cu mine. Nici nu am nevoie sa te porti frumos cu altii, ma intereseaza totul unitar- noi. Imi place sa te iubesc, imi place cand imi spui ca ma iubesti. Imi placi cand razi, parca esti un copil care si-a revenit dupa o nota proasta luata la scoala, imi place ca ascunzi entuziasmul, dar te bucura un gest minor, daca vine de undeva din adancul marii sufletului. Te iubesc pentru ca ma faci sa ma indragostesc tot mai mult de tine, pentru ca imi trimiti mesaje si imi spui . . . ceea ce simti, pentru ca iti place sa ma joc in parul tau, pentru ca . . . pentru ca sunt prea multe motive sa le pot insira aici. Imi placi pentru ca esti copil, esti pur, desi iti mai bagi si scoti (verbal).

Imi place la nebunie sa te privesc [ . . . ]

“Ea…ea e perfecta.

Soarele care incepuse sa apuna arunca pe al ei par sclipiri de abanos. Amandoi eram desculti si nisipul de sub talpile noastre inca mai pastra caldura. Auzeam valurile murmurand un cantec de dragoste, doar cativa pescarusi dezorientati il completau.

Te priveam, ai ochii adanci ca marea si plini de mister; cate suvite rebele, usor ondulate se laganau in vant…amestecand mirosul sarat al marii cu cel al parfumului tau. Ma imbratisai tandru, vorbeam, radeam, povesteam…atat de mult a durat sa ne gasim noi doi, fete neintalnite…suflete neregasite. Pe cat de lunga a fost asteptare, pe-atat de dulce esti…mai tii minte cand imi scriai mesaje? Si-acum imi amintesc fragmente…si mereu sunt prezente in mintea mea, la fel ca si tine. As vrea ca momentele astea sa nu se termina niciodata.

Tin minte noptile cand nu erai cu mine, si priveam cerul instelat…simtindu-te mai aproape. Atat de aproape, incat insasi distanta se subtia….

Ti-am spus de-atatea ori…iti spun si acum: ne vom iubi “mai presus de orice culme…depasind orice hotar” . . . “

Dragul meu, si eu te iubesc! Cu astfel de scrisori de dragoste sa tot traiasca oamenii, am I right?