Au trecut 30 de ani de când critic. M-am născut înaintea voastră cu mult şi era de aşteptat să inventez cuvântul “critică” mai devreme sau mai târziu. Acum vă las pe voi s-o faceţi, gândesc ceva nou.
Îmi place ce-a făcut Hănescu. Nesimţit poţi spune, dar frumos. Urmând modelul “să-i piş în freză”, omul şi-a făcut dreptate în felul lui. Indulgent dacă mă întrebi pe mine, dar măcar i-a scuipat pe fraieri.
Păi aşa se face? (se-aude din mulţime)
Nu, de fapt se scoate pula şi se flutură sub nasul ălora.
Nu vă mai daţi răniti, Hănescu nu era la Wimbledon ca să vă reprezinte pe voi, ca ţară. Nimic de genul ăsta. Era acolo pentru că a muncit ca să ajungă acolo. Era pe timpul lui în plus.
Mai devreme sau mai târziu a devenit pe munca, pe timpul şi pe banii lui.