Era un tip într-un bar şi cânta la chitară. Frumos, ce-i drept. Se vedea că ştie bine s-o facă. Sunt un ciufut în cea mai mare parte a zilei şi din moment ce cântecul lui nu mi se părea ceva ce aş putea asculta în permanenţă, mi se părea atât de neinteresant încât aş fi putut dormi lângă el acolo în timp ce-şi dă sufletul.
O altă persoană de lângă, spune:
- E atât de păcat….
- Ce? Întreb eu nedumerit.
- Să fii genial la o chestie de care nimănui nu-i pasă.
Atunci m-a închis. Şi asta doar pentru că avea dreptate.