Entuziasmaţii care l-au votat pe Antonescu pentru schimbare pot să se dea cu capul de pereţi acum. Aţi fost nişte proşti. E ca şi cum l-aţi votat pe Geoană, la o adică. E ca şi cum aţi votat pentru preşedinţie un travestit cu voce de gay. Serios acum, uitaţi-vă la faţa lui. Cum pula mea să vă conducă un astfel de om?

Sunteţi nebuni la cap dacă aveţi impresia că ăsta aduce schimbarea în România. Să vă aduc aminte că aţi fost conduşi de PSD 15 ani? Că aţi fost furaţi şi că aţi trăit prost? Că nu puteaţi scăpa de corupţie şi că a fost devalizată ţara? Ce schimbări aştepaţi de la Geoană? Cu ce credeţi că e mai bun decât Iliescu sau Năstase?
Ştiu, nici cu Băsescu nu aţi dus-o bine. Dar măcar el nu e travestit. Şi-mi bag pula-n ăia care-l judecă pentru că a lovit copilul. Mă doare în cur dacă e înscenare sau nu. Cert e că nu l-a lovit degeaba, dacă tot nu e fake. Eu l-aş fi lovit cu pula dacă aş fi fost Băsescu. Jur. Aş fi scos-o şi l-aş fi plesnit pe fraier peste faţă.
Da, o să merg la vot şi o să votez Băsescu.
Mentalitatea unora mă frapează. Nu aş putea să înţeleg unele chestii, nici măcar dacă aş fi bătut cu biciul.
Să luăm scenariul următor, care nu este deloc fictiv:
Ea, tocmai termină liceul. Profil bun, medie măricică. Fată de la ţară, modestă şi cuminte, provenind dintr-o familie de oameni săraci, dar cinstiţi. Model tipic în majoritatea cazurilor. Liceul ăla terminat, este într-un oras de mărime medie. Cum s-ar spune pe la noi pe-aici, “nici prea prea, nici foarte foarte”.
Nimic nu este suficient…aşadar ea visează la capitală. Nimic ciudat, pentru că evoluţia înseamnă speranţă, înseamnă depăşirea anumitor limite….şi atingerea unor scopuri.
Deşi bugetul familiei este restrâns, se face tot posibilul şi merge fata în Bucureşti, la facultate.
Partea ciudată începe de fapt aici: Facultate fără frecvenţă.
Dacă te gândeşti la ceea ce m-am gândit şi eu, să ştii că n-ai dreptate. Nu face naveta, ci locuieşte chiar în Bucureşti. Da frate, în Bucureşti, unde chiria depăşeşte 200 de euro pe lună chiar şi atunci când stai într-o garsonieră jegoasă, cuplat cu câteva persoane.
Ca să fie scenariul complet, ea îşi ocupă timpul muncind ca vânzătoare la un magazin alimentar.
Logică de baltă. Dacă tot eşti în Bucureşti, faci sacrificii şi vrei un viitor strălucit, explică-mi şi mie de ce dracu te duci la o facultate fără frecvenţă şi de ce te angajezi ca vânzătoare la un magazin. Pentru ce? Pentru că stai în capitală? Astea-s băsinile unor oameni frustraţi de faptul că în sate nu poţi face nimic. Băsinile copiilor care părăsesc satul şi pleacă într-un oraş mare, care mai apoi nu se dovedeşte suficient de spaţios pentru ei.
Nu zic să nu visezi la mai mult, dar există nişte limite de care ar trebui să fim cu toţii conştienţi.
Din seria: Românii rezolva orice problemă cât mai încet posibil:
1 oră şi 30 de minute până când pleacă trenul meu din Bucureşti. Nu ştiu câţi kilometrii sunt până acolo exact, însă cu puţin noroc, ajungi în vreo 45 de minute. Prin capitală mai pierzi cam vreo 30 până la gară, depinde mai mult de cât de aglomerat este decat de distanţă, dar oricum, în cazul meu eram cam la limită.
Cel mai banal lucru, care ar fi trebuit să se încheie în maxim patru minute, durează pentru unele persoane cel puţin 20.
Mda, trebuia să alimentez, pentru că nu aveam motorină şi am mers la prima benzinărie întâlnită. Peste tot maşini, dar undeva în partea dreaptă se zărea un matiz roşu cu un nene lângă, ce alimenta. Bag repede în spatele lui, gândindu-mă că le-am dat mucul fraierilor ce aşteaptă alături de înca trei sau patru oameni.
Timpul trece iar nenea cu matizul nu dă semne că ar vrea să termine în secolul ăsta. Punea benzină cu pipeta, cred. Apăsa, ţinea 10 secunde, după care se oprea din nou. Şi uite aşa, pierd vreo 10 minute aşteptând să termine. Peste alte 3 minute, reuşeşte să termine şi pleacă să achite. Problema este că după alimentare, nu se mai întorcea, şi mă face să-l mai aştept deci, încă vreo 5 minute. În total: 18 minute după un nene cu prea mult timp liber, probabil. Între timp, s-a eliberat altă pompă.
Din curiozitate, mă uit şi observ că avea de achitat 55 RON. Dacă pentru atât s-a căcat pe el 18 minute ( din momentul în care am ajuns eu ) şi cine ştie câte altele înaintea mea…
L-am văzut înauntru, când am achitat. Îşi cumpărase un braduţ din ăla “frumos” mirositor pentru oglinda interioară.
A, şi era roz…iar el nu se grăbea nici de data asta, se uita prin rafturi în timp ce probabil alţi oameni aşteptau în spatele bestiei să se întoarcă stăpânul.

Ah, futuva-n gat de nenorocitii pulii. Va urasc ma, cand sunati la ore nepotrivite intreband tot felul de porcarii. Acum 2 minute, suna telefonul intr-o veselie. M-am speriat, am crezut ca s-a intamplat ceva grav…caci rar mai suna telefonul ala fix, e uitat de lume…era telefoanelor mobile isi spune cuvantul.
Fug repede, sa nu se trezeasca ai mei…si surpriza:
- Buna seara, sunt de la Romtelecom, am sunat ca sa va verificati frigiderul.
Futuva-n gat sa va fut de nenorociti…..l-am injurat pe tip de i-au sarit capacele si a inchis. Asa merita ma, labagii. Ne cunosc, adica ne cunosc sigur..ca au sunat cu privat. Stiu ca avem optiunea cu afisarea numarului ce te apeleaza, si stiau ca o sa beleasca pula daca-i aflu care sunt.
Si o sa aflu, nu e problema…deja banuiesc pe cineva. Recunosc vocile foarte bine si am o memorie de elefant odihnit. Vorba aia: feriti-va, daca nu vreti cumva sa o beliti.
Am nervi, prietene….