Mai devreme sau mai târziu

Au trecut 30 de ani de când critic. M-am născut înaintea voastră cu mult şi era de aşteptat să inventez cuvântul “critică” mai devreme sau mai târziu. Acum vă las pe voi s-o faceţi, gândesc ceva nou.
Îmi place ce-a făcut Hănescu. Nesimţit poţi spune, dar frumos. Urmând modelul “să-i piş în freză”, omul şi-a făcut dreptate în felul lui. Indulgent dacă mă întrebi pe mine, dar măcar i-a scuipat pe fraieri.
Păi aşa se face? (se-aude din mulţime)
Nu, de fapt se scoate pula şi se flutură sub nasul ălora.
Nu vă mai daţi răniti, Hănescu nu era la Wimbledon ca să vă reprezinte pe voi, ca ţară. Nimic de genul ăsta. Era acolo pentru că a muncit ca să ajungă acolo. Era pe timpul lui în plus.
Mai devreme sau mai târziu a devenit pe munca, pe timpul şi pe banii lui.

The Blind Side

Nu mă interesează deloc ce preferinţe aveţi în materie de filme. Şi nici care sunt ultimele pe care le-aţi văzut sau următoarele pe care le aveţi în plan de vizionare. Dar mie mi-a plăcut The Blind Side şi până văd Avatar în 3D nici mama nu-mi schimbă părerea. Să nu credeţi că vi-l recomand, sau căcaturi de genul. Nu. Ăsta e un film care s-ar putea să-mi fi plăcut doar mie. Deşi nu în totalitate, dacă mă gândesc mai bine. Americanii sunt proşti când e vorba de suspans în filme iar prin asta, ei înteleg acţiuni care schimbă întregul fir al poveştii în ultima secundă. Ceea ce e al dracului de plictisitor, pentru că după vreo 300 de filme în care totul s-a terminat cu bine în ultimele secunde ajungi să-ţi bagi pula-n el de suspans american. Dar e un film bun. Mult mai bun decât orice altceva am văzut în ultima vreme şi nu vi-l recomand.