Trecuse ceva timp de cand nu am mai scris. bun. Am scapari de memorie. Nimic nou. Si eu ma intreb uneori: ce mai faci, Enigmo? Are you still alive, girl? Iti umbla mintea catre gara, mare, nisip si piele arsa de soare.

Trebuie sa recunosc, am inceput sa scriu cu stangul. Dreptul a fugit… si mi-a luat tot optimismul. A fugit undeva sa numere fulgere, sa priveasca cerul prin ferestre necunoscute, sa savureze cafele facute de femei, sa citeasca reviste, sa se arunce in pat si sa ramana acolo in idee de a lasa gandul sa fuga acolo unde ii este locul de fapt.

Trebuie sa incep cu raul: am avut o saptamana grea… oare a cata? Ar trebui sa nu ma mai plang atat. Punct. Asta a fost raul. Sa speram ca de acum va merge mai bine. Poate felul in care au decurs lucrurile a fost si motivul pentru care nu v-am mai deranjat pe aici.. Oricum nu ati dus-o rau, nu-i asa, KillMeSoftly?

Imi place sa cred ca multumita mie am reusit sa ignor, pana la un moment, durerea ingrozitoare de cap. Vineri m-am intalnit cu un om care m-a intrebat: ce bucurie ai avut tu azi? I-am rapuns sincer ca ma pregatesc pentru uichend… si m-a intrebat din nou: ce bucurie ai avut tu azi? Se pare ca nu ii intelegeam intrebarea. Cand am plecat de la intalnire, am urmat sfatul: fa-ti timp si priveste in jur.

“Oare un om care miroase o floare spune: mama, ce viata de rahat am?! Oare un om care priveste cerul spune: ce zi de rahat am?!” Si am plecat de la intalnire cu gandul ca voi privii atenta in jurul meu. Pana la urma nu conteaza cat de plin e cosul de cumparaturi, cat ai stat (sau nu) la coada si cat te-ai enervat sau ai ras cand ai vazut cata lume isi face cumparaturile noaptea, Important e sa nu uiti ca ti s-a pregatit o masa buna si ca vinul rosu a fost si el prezent.

Starea de bine. Incercati sa nu va mai plangeti atat de zilele urate. Pana la urma e mai frumos sa te bucuri cand castigi la nenorocitul ala de joc pe calculator sau cand pana la urma primesti un zambet in statia de metrou.
Stare de bine. Iubiti?

Pollul de azi:
[poll=19]