N-are nici o legătură titlul cu restul dar asta devine deja tradiţie. Nu te aştepta să găseşti ciuperci sau detalii picante pentru că e vorba doar despre vara mea care s-a transformat încet în toamnă. Faptul că ne vedem din nou peste câteva luni mă face să fiu melancolic dar poate asta face totul mai plăcut, cine ştie?
Melancolic şi apatic devin – pentru că fără exagerare, mor de drag când ne strângem cu toţii. Nimic nu se compară cu liniştea aia plăcută iar apoi cu râsul. Ne-adunăm de peste mări şi tări iar vorba cu nicăieri nu-i mai bine ca acasă ar trebui să să transforme în apoteoză.
Cineva îmi spunea, cândva că cei mai frumoşi ani sunt cei ai adolescenţei iar acum, tind să-i dau dreptate. Jur, niciodată nu te vei reîntâlni cu perioada asta a vieţii. Logic, de fapt. Ideea e că trebuie să profiţi cât mai mult de perioada când te întrebi “azi ce zi e” sau de momentele când stai privind în gol, gândindu-te la nimic.
E frumoasă viaţa dar lucrul cel mai important este de fapt cu cine ţi-o trăieşti şi cum, nu cât.