Confesiune

Poate ca ar fi de ajuns sa-mi spui cuvinte dulci pentru a ma face sa te astept, dar eu nu vreau sa te complic. De ce sa te pierzi in vorbe? Uneori, nu suntem tocmai priceputi la cuvinte, asa ca aspir la o simpla si plina de intelesuri imbratisare. Ma gandesc uneori ca traiai in sufletul meu de ceva timp, doar ca nu aveai un nume. Nu te-am asteptat in haine de gala niciodata, ca am vrut sa ma iubesti asa, naturala si simpla, dar am si eu momentele mele.
Daca m-as gandi la ceea ce iubesc la tine, mi-ar lua ceva timp si spatiu sa insir. Nu iubesc totul, as fi oarba, nu? Nu iubesc totul, dar te accept pentru ca te iubesc. Imi place personalitatea ta de om fin si deloc subtil in acelasi timp, imi place ca stii sa ierti dar si sa lovesti acolo unde doare. Imi plac ochii tai, dar mai mult imi place cand ii tii inchisi, atunci cand te sarut sau cand iti vorbesc mai ales, ca sa fii atent, sa nu iti distraga atentie nimic din ceea ce e in jurul tau.
Iubesc starea ta de om plictisit for ever, care se schimba cu doar 2 pasi d-ai mei catre tine.

E simplu sa iti bata inima in continuare, sa te amagesti cu ideea ca iubesti viata si esti multumit de ce e si cum e pana in momentul de fata, dar sufletul are nevoie de mai mult. Iar eu am nevoie sa ma intelegi si sa imi acorzi toata rabdarea din lume, caci sunt o persoana dificila uneori.

Oameni buni, voi iubiti? Va simtiti impliniti? ca am uitat sa intreb. Acum, pare-se, ca am revenit.

Cu drag, ENIGMA

Saraci, dar cu suflet

Era azi un frig de-ti inghetau mucii in nas si parul din ombilic. Asteptam sa treaca timpul. Simteam ca ma transform intr-un “atragator” de boli, raceli, herpesi, gripe, junghiuri mortale…galci de-alea mari si enervante. Aud un zgomot asurzitor de roti tarsaite. Un batranel imbracat COMPLET in alb, ( inclusiv palarie ) incerca sa urce scarile tacticos, tragand dupa el un geamantan din ala cu rotile. Se opreste la magazin si cu mainile tremurande scoate o banconta de 1 leu. Cere o cafea. Inauntru, un vanzator nebarbierit. Ma asteptam sa aiba o voce din aia de mos plictisit si cautat de moarte pe-acasa…insa, nimic, o voca calda, destul de groasa si impunatoare. “Da domnule, imediat va fac o cafeluta buna, daca asta doriti”. Ma uitam cu drag la el, era genul de om care spargea asfaltul cu picamare si tarnacoape, mancand pe unde apuca, band bere la 3 litrii, batandu-si nevasta de nervi acasa. Dar nu era deloc asa. Era un simplu om, un vanzator intr-o gara uitata de lume. Apare o batranica, genul de femeie vrajitoare…cu un nas foarte mare, ochelari pe ochi si vestitul batic. Se duce langa batranelul nostru si ii intinde o punga cu covrigei. Am inteles mai apoi ca era nevasta. Se vedea ca e o femeie impunatoare, careia ii place sa-l controleze pe bietul om. El o iubea, se vedea lucrul asta in privirea lui. Desi de-abia se tinea pe picioare, mai ia si din bagajele ei si reuseste intr-un final sa-si traga geamantanul cu rotile. Se duceau spre tren…personalul spre ….o destinatie necunoscuta.

Visul iubirii

Daca iubirea ar fi atat de usor de transmis prin cuvinte, nu ar mai fi iubire, ar fi o simpla stare de… orice. Ar fi precum gustul mancarii de mazare, despre care putem spune ca ne place sau nu, sa ne rezumam la atat… cuvinte simple, aruncate catre oricine, rutina, un lucru pe care l-am putea spune destul de des, fara a avea vreo rezonanta.
E greu sa iubesti, pentru ca este dificil sa te daruiesti, sa ai incredere, sa iti lasi fericirea si viitorul in mainile unui necunoscut, ale unui strain. Dar rezultatul poate fi bun. O sa suferi in final ar spune unii. Si ce-i de facut? Sa ma inchid o viata intreaga in carapacea aia de care deja mi s-a scarbit? nu multumesc. Eu prefer sa iubesc, sa il iubesc.
Prefer sa simt in toti porii sentimentul asta de nerabdare de a-i atinge chipul, de exataz in momentul in care il vad zambind, de buna dispozitie in clipele in care glumim….

Nimeni nu a spus ca este usor sa iubesti, dar nici nu ai de unde sa stii pana nu incerci. Sunt o visatoare, da! Ai de gand sa imi rapesti asta?

Cand eram mica, am visat iubirea. Intr-un mod straniu, nu era o inima rosie, ci o lume intreaga, plina de zambete. Culmea, eram si eu acolo (…)