Piţipoancele mai au de învăţat. Două din ultima lună:

Prima pisi:

Pisi: Aveţi plicuri de cd-uri?
Vânzătoare: Da. De care doriţi? De-astea de hârtie la 10 bani?
Pisi: Nu, de-alea de ciolofan

Cea de-a doua pisi:

Pisi: Aveţi şerveţele?
Vânzătoare: Da. Nazale?
Pisi: Nu
Vânzătoare: A, de masă
Pisi: Nu
Vânzătoare: Păi de care atunci?
Pisi: De-alea de nas

Eu nu prea fac așa diferențe sociale. Cam toți oamenii sunt la fel pentru mine și sincer, mă cam lasă rece dacă ești profesor sau vânzător de cartofi. Cerșetor să nu fii, și chiar suntem în regulă cu toții. Bine, și nici țigan că nu prea ne place ciocolata de rrrrrrom.
Mai ieri, am fost să cumpăr niște cola, să ma hidratez la suflet. Și raftul de cola e cam lângă vânzătoare, undeva la jumătatea distanței dintre mine și ea. Dar mai mult în partea ei, ca să ne fie clară treaba. Nu prea știu așa prețurile, că deocamdată mai am vreo 10 lei și nu-mi fac probleme de încadrare grave. Nedumerit ca dracu, zic să întreb vânzătoarea cam câți pula mea bani vrea pe sticla aia de cola. Desigur, m-am trezit cu un respectabil “cât scrie pe sticlă”. Păi bine, dar cât pula mea scrie pe sticlă, că de-aia întreb.
Hai salut, niște enervante grăsane nu cumpărați și voi?

Sper să jignesc câteva persoane cu articolul ăsta. M-aş oftica teribil în cazul în care nu se simte nimeni.
V-aţi născut într-un sac de carton şi acolo veţi muri, triştilor. Aveţi impresia că există doar produse low-cost şi numiţi căcaturile astea enervante produse ieftine şi bune.
Nu există ieftin şi bun, în pula mea de idioţi! Dacă vreţi un produs de calitate, trebuie să plătiţi pentru asta, fie că vă convine, fie că nu. În plus, există produse de calitate medie, care nu sunt atât de jenante ca frutti fresh, adria şi aro. Da, mă refer strict la mâncare şi băutură acum.
Ai citit bine: ARO. Aro face icre, dacă te gândeai vreodată la asta. Ştiu că-ţi sare gândul la maşina de teren, dar nu, n-are treabă. Gândeşte-te la icre, tată. Gândeşte-te cum întinzi icrele aro pe pâine. Minunat, nu?
Asta voia să-mi vândă una acum două zile. Icre ARO. 10 mii. Marş fă.
Am aflat ulterior că fac ulei, făină, mălai, vopsea, icre, biscuiţi. E noul brand naţional, noul Michael Jackson în materie de ieftin.

Am ajuns la concluzia că fiecare ieşire la magazin reprezintă de fapt o provocare.
Aveţi conservă de ton?
Ton mărunţit?
Da, conservă de ton mărunţit.
Cred că da, imediat, să mă uit şi vă spun.
….cateva secunde mai tarziu
Da, am ton mărunţit în ulei vegetal şi….ton mărunţit în ulei vegetal. De care vă dau?
M-a bufnit râsul, şi i-am răspuns…sec:
În ulei vegetal!

Astăzi am fost puţin zgârcit cinstit. Am aşteptat faimosul rest pe care oamenii în general nu-l primesc, sau preferă să-l lase acolo, drept răsplată pentru amabilitatea cu care au fost serviţi…
Eu stăteam, vânzătoarea stătea…ne uitam unul la altul…până când îi aud mirifcul glas ce mi-a uns parcă rinichii:
Mai doriţi ceva?
Da, restul…
Aaa, scuzaţi-mă!….şi aruncă pe tejghea 40 de bani.
Adun frumos monezile, una câte una, având grijă să târşâi şi implicit să-i fut creierii.
O zi bună să aveţi, zic eu de colo, zâmbind ironic.

p.s: de acum încercăm şi varianta total românească, articole cu diacritice !