Poţi să pleci dacă n-ai mâncat până acum 10 mici fără pâine la 30 de grade celsius, într-o zi de marţi, 25 mai, vitreg ca înecul. La revedere.
Eu: Bună ziua, vreau 10 mici.
Vânzătoare: Zece mici?
Eu: Aha (v-am spus că urăsc proastele astea care-mi răspund la întrebare punându-mi aceeaşi întrebare? Da fă, erai nesigură? 10 în pula mea!)
Vânzătoare: Câte chifle vreţi?
Eu: Nu vreau chifle, îngraşă
Vânzătoare: What the fuck man!?!?!
Sunt cel mai ciudat om pe care l-ai văzut vreodată şi dacă te trezeşti vorbind cu mine iar eu nu te ascult să ştii că nu mi-e gândul la tine, dar sigur mi-e la mancare.
Sunt singurul om din lume care mănâncă zece mici fără pâine iar apoi fuge cinci kilometri pentru că are ambiţie. Singurul om din lume care n-a mai fugit de când s-a născut dar rezistă eroic la fiecare încercare.
Probabil singurul om din lume care a fost deja pe plajă şi a discutat cu femei calde. Proaspete, zic.

Cine e Summerjam? se-aude din mulţime
E rupere! se-aude din răsunet
S-a întâmplat să fie chiar şmecher prietenul iar dacă regreţi înseamnă că eşti fraier.
Jur, cei mai buni tăiţei cu legume pe care i-am mâncat vreodată au fost acolo, fix în punctul zero, la Goblin`n`Gulag, în Vama Veche şi nu pentru că ar fi fost prima dată când am mâncat tăiţei ci pentru că e prima oară când îmi amintesc să fi făcut asta. Clar, Ema e cea mai şmecheră căţea pe care am cunoscut-o şi mi-a plăcut la nebunie stilul ei leşinat de foame.
Parcă aud ceva cu “Două mii dooişpeeeee”. Chestia interesantă e că poate unii ştiu dar alţii poate că nu. Eu da, noi da. Suntem da, deci! Băi băiatule, “47 de la specii” rupe, cum s-ar zice şi jur, ai trăit degeaba dacă nu l-ai văzut măcar o dată-n viaţă. Pe el şi pe ceilalţi adică. Aş zice că merită.
Ce se vede-n colţul stânga sus se cheamă show. Dacă ai fost la summerjam şi n-ai păstrat măcar o săptămână braţara aia pe mână vei avea ghinion 30 de ani. E rezistentă la vânt puternic dar mai ales, la apă de mare. Ah, da! O să fiu recunoscut după brăţară iar lumea îmi va spune TU.
Fie vorba între noi, dintre TU şi EU tot EU sunt mai şmecher, dar ok, fie TU.
Later edit:
Puteţi citi şi o versiune mai oficială, scrisă de A.faith pe BlackSheepSound. Ne-am distrat, prietene!

Am promis că scriu pe blog. N-am fost un leneş nenorocit, doar că nu am avut când să fac asta. Cineva mi-e martoră. Sper să nu înjur că nu e deontologic.
Apa e un bun conductor electric. Daca îţi faci nevoile pe un gard electric, te curentezi. Cândva, cineva s-a curentat în timp ce facea asta ( se uşura ) pe calea ferata. Motivul pentru care eu nu mă curentez e că sunt extrem de precaut, recunosc. Teoretic, ar trebui să fiu mort de 60 de ani pentru că am citit pe net că bărbaţii au de şase ori mai multe şanse să fie loviţi de un fulger decât femeile. Explicaţia logică? Habar n-am. Probabil că bărbaţii urinează mai mult decât ele şi fac asta pe oriunde apucă, fără jenă sau poate că gândesc mai des, nu neeapărat mai bine.
Am o logică destul de ciudată uneori şi în timpul unei frustrări intelectuale, m-am tot întrebat ce se întâmplă dacă trazneşte undeva în apa mării. Mi-am dat seama că dacă aş fi în apă şi ar trăzni lângă mine, aş fi mort. Dar altfel nu. Şi nu stau acum să descopăr de ce nu, probabil nu e suficientă energie ca să circule prin toate mările şi oceanele lumii.
Dacă se întâmpla aşa, mâncam peşte prăjit mult. Pescarii pescuiau peştele deja prajit iar icrele prăjite, jur…sunt cele mai bune din lume. Partea proastă e că mureau şi pescarii dar partea bună e că găseam cumva o soluţie şi tot mâncam peştele.
Gata, taie! Am zis.

chitara.mp3
Azi am ars-o ecologic şi m-am trezit când se luminează, la 6. Da, ştiu că se luminează de la 4 şi 10 pentru voi, muritorii de rând, dar pentru mine ziua începe la şaşe ( sau se termină, după caz ).
Am mers pe jos o gălăgie de vreme şi am fost şi pe faleza din Constanţa. Doar eu, gândurile mele şi Scooby. Am mâncat ulterior şi cel mai şmecher kebap din tot oraşul şi normal, am înjurat o ţigancă. Fiecare ieşire matinală trebuie să fie o aventură şi am ajuns la concluzia că oraşul fără cerşetori sau frecători de mentă nu există. Sau poate că nu l-am văzut eu încă, promit că o să cercetez.
Era o tipă cu chitara şi îşi făcea de cap, la figurat. Mi-a încantat auzul şi jur, era cea mai superbă privelişte din câte există. Mare calmă, reflexie solară printre nori, liniştea aia mormântală şi normal, sunetele chitarei plus valurile micuţe spărgându-se de stânci. Am stat vreo două ore şi da, a fost cel mai frumos început de zi din ultima perioadă.

Acasa din nou. Presimt acelasi val de plictiseala, acelasi dor si aceleasi cacaturi ca si pana acum. Astept doar….astept doar sa treaca timpul mai repede. Am cunoscut doar doi ( Sykander si a.faith ) bloggeri in Constanta, din toti patru sau cinci cati ne propusasem sa cunoastem.

Astazi in trenul dinspre Constanta spre Bucuresti…a fost groaznic. Priza la care ar fi trebuit sa alimentam laptopul nu a functionat, scaunele erau incomode iar masa aia din fata noastra ne-a servit drept perna. Normal, picioarele sub scaun pentru ca vis-a-vis erau doua persoane in varsta…confort zero.

Am avut parte atat de echilibru cat si de umor. Am ras, am glumit am povestit, am dezbatut subiecte “incendiare”, am barfit uneori si nu in ultimul rand ne-am mai si ciondanit. Ce sa-i faci, asta e viata…cu bune si cu rele, noi sa fim sanatosi…

Mi-a placut….mai vreau. O sa mai avem. Somn usor cititorilor, ne auzim pe seara!