Tag Archives: mare

10, în pula mea

Publicat pe de
2

Poţi să pleci dacă n-ai mâncat până acum 10 mici fără pâine la 30 de grade celsius, într-o zi de marţi, 25 mai, vitreg ca înecul. La revedere.
Eu: Bună ziua, vreau 10 mici.
Vânzătoare: Zece mici?
Eu: Aha (v-am spus că urăsc proastele astea care-mi răspund la întrebare punându-mi aceeaşi întrebare? Da fă, erai nesigură? 10 în pula mea!)
Vânzătoare: Câte chifle vreţi?
Eu: Nu vreau chifle, îngraşă
Vânzătoare: What the fuck man!?!?!
Sunt cel mai ciudat om pe care l-ai văzut vreodată şi dacă te trezeşti vorbind cu mine iar eu nu te ascult să ştii că nu mi-e gândul la tine, dar sigur mi-e la mancare.
Sunt singurul om din lume care mănâncă zece mici fără pâine iar apoi fuge cinci kilometri pentru că are ambiţie. Singurul om din lume care n-a mai fugit de când s-a născut dar rezistă eroic la fiecare încercare.
Probabil singurul om din lume care a fost deja pe plajă şi a discutat cu femei calde. Proaspete, zic.

Summerjam – Ziua doi

Publicat pe de
3

Bratara SummerJamCine e Summerjam? se-aude din mulţime
E rupere! se-aude din răsunet
S-a întâmplat să fie chiar şmecher prietenul iar dacă regreţi înseamnă că eşti fraier.
Jur, cei mai buni tăiţei cu legume pe care i-am mâncat vreodată au fost acolo, fix în punctul zero, la Goblin`n`Gulag, în Vama Veche şi nu pentru că ar fi fost prima dată când am mâncat tăiţei ci pentru că e prima oară când îmi amintesc să fi făcut asta. Clar, Ema e cea mai şmecheră căţea pe care am cunoscut-o şi mi-a plăcut la nebunie stilul ei leşinat de foame.
Parcă aud ceva cu “Două mii dooişpeeeee”. Chestia interesantă e că poate unii ştiu dar alţii poate că nu. Eu da, noi da. Suntem da, deci! Băi băiatule, “47 de la specii” rupe, cum s-ar zice şi jur, ai trăit degeaba dacă nu l-ai văzut măcar o dată-n viaţă. Pe el şi pe ceilalţi adică. Aş zice că merită.
Ce se vede-n colţul stânga sus se cheamă show. Dacă ai fost la summerjam şi n-ai păstrat măcar o săptămână braţara aia pe mână vei avea ghinion 30 de ani. E rezistentă la vânt puternic dar mai ales, la apă de mare. Ah, da! O să fiu recunoscut după brăţară iar lumea îmi va spune TU.
Fie vorba între noi, dintre TU şi EU tot EU sunt mai şmecher, dar ok, fie TU.
Later edit:
Puteţi citi şi o versiune mai oficială, scrisă de A.faith pe BlackSheepSound. Ne-am distrat, prietene!

După mâine

Publicat pe de
7

Am promis că scriu pe blog. N-am fost un leneş nenorocit, doar că nu am avut când să fac asta. Cineva mi-e martoră. Sper să nu înjur că nu e deontologic.
Apa e un bun conductor electric. Daca îţi faci nevoile pe un gard electric, te curentezi. Cândva, cineva s-a curentat în timp ce facea asta ( se uşura ) pe calea ferata. Motivul pentru care eu nu mă curentez e că sunt extrem de precaut, recunosc. Teoretic, ar trebui să fiu mort de 60 de ani pentru că am citit pe net că bărbaţii au de şase ori mai multe şanse să fie loviţi de un fulger decât femeile. Explicaţia logică? Habar n-am. Probabil că bărbaţii urinează mai mult decât ele şi fac asta pe oriunde apucă, fără jenă sau poate că gândesc mai des, nu neeapărat mai bine.
Am o logică destul de ciudată uneori şi în timpul unei frustrări intelectuale, m-am tot întrebat ce se întâmplă dacă trazneşte undeva în apa mării. Mi-am dat seama că dacă aş fi în apă şi ar trăzni lângă mine, aş fi mort. Dar altfel nu. Şi nu stau acum să descopăr de ce nu, probabil nu e suficientă energie ca să circule prin toate mările şi oceanele lumii.
Dacă se întâmpla aşa, mâncam peşte prăjit mult. Pescarii pescuiau peştele deja prajit iar icrele prăjite, jur…sunt cele mai bune din lume. Partea proastă e că mureau şi pescarii dar partea bună e că găseam cumva o soluţie şi tot mâncam peştele.
Gata, taie! Am zis.