RaPeRbOy Blog » mare

10, în pula mea

Iulian — Tue, 25 May 2010 10:58:44 +0000

Poţi să pleci dacă n-ai mâncat până acum 10 mici fără pâine la 30 de grade celsius, într-o zi de marţi, 25 mai, vitreg ca înecul. La revedere.
Eu: Bună ziua, vreau 10 mici.
Vânzătoare: Zece mici?
Eu: Aha (v-am spus că urăsc proastele astea care-mi răspund la întrebare punându-mi aceeaşi întrebare? Da fă, erai nesigură? 10 în pula mea!)
Vânzătoare: Câte chifle vreţi?
Eu: Nu vreau chifle, îngraşă
Vânzătoare: What the fuck man!?!?!
Sunt cel mai ciudat om pe care l-ai văzut vreodată şi dacă te trezeşti vorbind cu mine iar eu nu te ascult să ştii că nu mi-e gândul la tine, dar sigur mi-e la mancare.
Sunt singurul om din lume care mănâncă zece mici fără pâine iar apoi fuge cinci kilometri pentru că are ambiţie. Singurul om din lume care n-a mai fugit de când s-a născut dar rezistă eroic la fiecare încercare.
Probabil singurul om din lume care a fost deja pe plajă şi a discutat cu femei calde. Proaspete, zic.

Summerjam – Ziua doi

Iulian — Sun, 26 Jul 2009 20:30:39 +0000

Cine e Summerjam? se-aude din mulţime
E rupere! se-aude din răsunet
S-a întâmplat să fie chiar şmecher prietenul iar dacă regreţi înseamnă că eşti fraier.
Jur, cei mai buni tăiţei cu legume pe care i-am mâncat vreodată au fost acolo, fix în punctul zero, la Goblin`n`Gulag, în Vama Veche şi nu pentru că ar fi fost prima dată când am mâncat tăiţei ci pentru că e prima oară când îmi amintesc să fi făcut asta. Clar, Ema e cea mai şmecheră căţea pe care am cunoscut-o şi mi-a plăcut la nebunie stilul ei leşinat de foame.
Parcă aud ceva cu “Două mii dooişpeeeee”. Chestia interesantă e că poate unii ştiu dar alţii poate că nu. Eu da, noi da. Suntem da, deci! Băi băiatule, “47 de la specii” rupe, cum s-ar zice şi jur, ai trăit degeaba dacă nu l-ai văzut măcar o dată-n viaţă. Pe el şi pe ceilalţi adică. Aş zice că merită.
Ce se vede-n colţul stânga sus se cheamă show. Dacă ai fost la summerjam şi n-ai păstrat măcar o săptămână braţara aia pe mână vei avea ghinion 30 de ani. E rezistentă la vânt puternic dar mai ales, la apă de mare. Ah, da! O să fiu recunoscut după brăţară iar lumea îmi va spune TU.
Fie vorba între noi, dintre TU şi EU tot EU sunt mai şmecher, dar ok, fie TU.
Later edit:
Puteţi citi şi o versiune mai oficială, scrisă de A.faith pe BlackSheepSound. Ne-am distrat, prietene!

După mâine

Iulian — Thu, 25 Jun 2009 19:58:28 +0000

Am promis că scriu pe blog. N-am fost un leneş nenorocit, doar că nu am avut când să fac asta. Cineva mi-e martoră. Sper să nu înjur că nu e deontologic.
Apa e un bun conductor electric. Daca îţi faci nevoile pe un gard electric, te curentezi. Cândva, cineva s-a curentat în timp ce facea asta ( se uşura ) pe calea ferata. Motivul pentru care eu nu mă curentez e că sunt extrem de precaut, recunosc. Teoretic, ar trebui să fiu mort de 60 de ani pentru că am citit pe net că bărbaţii au de şase ori mai multe şanse să fie loviţi de un fulger decât femeile. Explicaţia logică? Habar n-am. Probabil că bărbaţii urinează mai mult decât ele şi fac asta pe oriunde apucă, fără jenă sau poate că gândesc mai des, nu neeapărat mai bine.
Am o logică destul de ciudată uneori şi în timpul unei frustrări intelectuale, m-am tot întrebat ce se întâmplă dacă trazneşte undeva în apa mării. Mi-am dat seama că dacă aş fi în apă şi ar trăzni lângă mine, aş fi mort. Dar altfel nu. Şi nu stau acum să descopăr de ce nu, probabil nu e suficientă energie ca să circule prin toate mările şi oceanele lumii.
Dacă se întâmpla aşa, mâncam peşte prăjit mult. Pescarii pescuiau peştele deja prajit iar icrele prăjite, jur…sunt cele mai bune din lume. Partea proastă e că mureau şi pescarii dar partea bună e că găseam cumva o soluţie şi tot mâncam peştele.
Gata, taie! Am zis.

Buzele tale…

Iulian — Wed, 17 Jun 2009 14:21:33 +0000

chitara.mp3
Azi am ars-o ecologic şi m-am trezit când se luminează, la 6. Da, ştiu că se luminează de la 4 şi 10 pentru voi, muritorii de rând, dar pentru mine ziua începe la şaşe ( sau se termină, după caz ).
Am mers pe jos o gălăgie de vreme şi am fost şi pe faleza din Constanţa. Doar eu, gândurile mele şi Scooby. Am mâncat ulterior şi cel mai şmecher kebap din tot oraşul şi normal, am înjurat o ţigancă. Fiecare ieşire matinală trebuie să fie o aventură şi am ajuns la concluzia că oraşul fără cerşetori sau frecători de mentă nu există. Sau poate că nu l-am văzut eu încă, promit că o să cercetez.
Era o tipă cu chitara şi îşi făcea de cap, la figurat. Mi-a încantat auzul şi jur, era cea mai superbă privelişte din câte există. Mare calmă, reflexie solară printre nori, liniştea aia mormântală şi normal, sunetele chitarei plus valurile micuţe spărgându-se de stânci. Am stat vreo două ore şi da, a fost cel mai frumos început de zi din ultima perioadă.

It`s over …

Iulian — Wed, 30 Jul 2008 13:57:37 +0000

Acasa din nou. Presimt acelasi val de plictiseala, acelasi dor si aceleasi cacaturi ca si pana acum. Astept doar….astept doar sa treaca timpul mai repede. Am cunoscut doar doi ( Sykander si a.faith ) bloggeri in Constanta, din toti patru sau cinci cati ne propusasem sa cunoastem.

Astazi in trenul dinspre Constanta spre Bucuresti…a fost groaznic. Priza la care ar fi trebuit sa alimentam laptopul nu a functionat, scaunele erau incomode iar masa aia din fata noastra ne-a servit drept perna. Normal, picioarele sub scaun pentru ca vis-a-vis erau doua persoane in varsta…confort zero.

Am avut parte atat de echilibru cat si de umor. Am ras, am glumit am povestit, am dezbatut subiecte “incendiare”, am barfit uneori si nu in ultimul rand ne-am mai si ciondanit. Ce sa-i faci, asta e viata…cu bune si cu rele, noi sa fim sanatosi…

Mi-a placut….mai vreau. O sa mai avem. Somn usor cititorilor, ne auzim pe seara!

maniPULAre

Iulian — Sun, 13 Jul 2008 17:24:49 +0000

Se stie ca televiziunea manipuleaza, insa mi se pare ca se intrece masura, intrucat orice persoana are dreptul la intimitate, la libertatea de manifestare, de a alege si a decide unde, cand si cum sa sara sau nu in atentie.
Eram astazi in Mamaia, in zona Hotel Parc ( parca ). Echipa PRO TV era acolo, pentru a filma un reportaj, despre cata lume este acum la mare ( probabil ). Toate bune si frumoase, pana cand acestia au rugat un grup de oameni sa se departeze putin, pentru a putea filma. Un domn, deranjat de acest lucru le-a spus ca nu va face lucrul asta, intrucat este spatiu public. Au filmat reportajul, dupa care s-au luat la cearta. Domnul in alb ( vezi imaginea de mai sus ) l-a impins pe cameraman. In acest moment, tanti, adica prezentatoarea din spatele jandarmului ( tot poza de mai sus ) trage o fuga pana in sediul PRO TV, care nu era la mare distanta, sa ceara ajutor. In 2 minute, apare un trendynez [1. Cocalar dispus sa-si sparga muia, picioarele si gatul pentru un reportaj interesant, care probabil prinde la public ] ( adiCA CAmeramanul din imaginea de mai sus ), urmand o perioada de molestare, filmand si urmarindu-l pur si simplu pe tipul in alb, sperand sa loveasca aparatul de filmat, lucru care s-a si intamplat, deoarece era foarte insistent ( si eu as fi procedat la fel ). In 4 minute, ajung doi comunitari. Dupa alte 2 minute, mai vin doi. Urmeaza masina de politie, bineinteles. Acum, probabil va intrebati cine are de castigat si cine de suferit din toata povestea asta. E clar, barbatul in alb este retinut si probabil se va alege cu o amenda usturatoare, iar echipa PRO TV va primi laudele si bani pe acest reportaj.

In timp ce faceam pozele de mai sus, apare un jandarm andarcavar [2. Tot un fel de trendynez, insa de aceasta data mult mai musculos si mai periculos enervant ], intrebandu-ma pe un ton rastit ceva de genul:

Tu de ce faci poze, esti si tu de la PRO TV?

Bineinteles ca m-am enervat, si i-am raspuns ca ma aflu pe spatiul public, si nu ma impiedica nimeni sa fac asta. Am primit un raspuns interesant, dar foarte sec: “Treaba ta”
E clar ca in ziua de azi, scandalul vinde si daca mai primesti si un ban pentru asta, ce poate fi mai bine de atat?

La mare, la soare

Iulian — Thu, 10 Jul 2008 13:27:09 +0000

Toate e bune si frumoase. Internet in copac, dar e ok. Ma fut in ea de tehnologie. City Mall Park suge, Tomis 3 de asemenea. Noi rulam!

See ya!

Iulian — Mon, 07 Jul 2008 01:24:32 +0000

Peste 30 de minute aproximativ, plecam la mare. Ne citim/auzim/vedem de-acolo.

p.s: sa fiti cuminte

Pe malul marii

ENIGMA — Tue, 15 Apr 2008 20:26:46 +0000

Plutesti pe valurile marii, fara sa te opresti o clipa
Ma strigi, ma saruti din priviri si-mi spui ca sunt pe veci iubita.
Vremea-i frumoasa, marea calda, la fel de calda-i vocea ta
Nu pot sa cred ca esti aici, ca s-a terminat fantezia . . .
Te strang in brate, ‘ti mangai chipul, nu esti cum imi imaginam,
Esti mult mai tandru si mai simplu, ma bucur acum sa te am . . .
Ma bucur ca nu este vis, ca ai venit pe malul marii,
Acum abisul e inchis, e trimis in cosul uitarii.

Din plin traim iubirea asta, sincer iti spun: EU NU REGRET!
Stii, perfectu-ndepartat pare sa fii devenit doar . . . PERFECT!
____________________/___________________/___________________/

Poezia asta am scris-o in noaptea in care ne-am intalnit prima data … Ce daca pare puerila? Te iubesc in felul meu, patetic sau nu.

Mi-e dor de plimbari pe malul marii, sa ne intindem trupurile pe nisipul fin … sa ne invaluie simturile … sa fie mirosul de apa sarata cel care ne inunda simturile olfactive, sa fii tu cel care ma tine in brate si imi dezvaluie iubirea, sa imi soptesti ce stii ca imi place sa aud noaptea inainte sa adorm, sa imi spui ce inseamna toata nebunia asta pentru tine … sau pur si simplu sa fie o tacere enervant de apasatoare, sa ma bucur la infinit de prezenta ta …

Maine, daca vrei sa ma gasesti, sa ma cauti pe faleza, iubitule, de acolo cu siguranta nu voi pleca nicaieri fara tine, nici macar acasa . . . am invatat sa astept!

Stii de ce imi place sa merg pe faleza cu tine?
Pentru ca de aici a inceput totul. Intr-un anume context, nici nu conteaza locul, doar sa fim impreuna, dar vreau sa ramana faleza cum ramane pentru altii bancuta din parc- amintirea primei intalniri …

[poll=16]