Plutesti pe valurile marii, fara sa te opresti o clipa
Ma strigi, ma saruti din priviri si-mi spui ca sunt pe veci iubita.
Vremea-i frumoasa, marea calda, la fel de calda-i vocea ta
Nu pot sa cred ca esti aici, ca s-a terminat fantezia . . .
Te strang in brate, ‘ti mangai chipul, nu esti cum imi imaginam,
Esti mult mai tandru si mai simplu, ma bucur acum sa te am . . .
Ma bucur ca nu este vis, ca ai venit pe malul marii,
Acum abisul e inchis, e trimis in cosul uitarii.

Din plin traim iubirea asta, sincer iti spun: EU NU REGRET!
Stii, perfectu-ndepartat pare sa fii devenit doar . . . PERFECT!
____________________/___________________/___________________/

Poezia asta am scris-o in noaptea in care ne-am intalnit prima data … Ce daca pare puerila? Te iubesc in felul meu, patetic sau nu.

Mi-e dor de plimbari pe malul marii, sa ne intindem trupurile pe nisipul fin … sa ne invaluie simturile … sa fie mirosul de apa sarata cel care ne inunda simturile olfactive, sa fii tu cel care ma tine in brate si imi dezvaluie iubirea, sa imi soptesti ce stii ca imi place sa aud noaptea inainte sa adorm, sa imi spui ce inseamna toata nebunia asta pentru tine … sau pur si simplu sa fie o tacere enervant de apasatoare, sa ma bucur la infinit de prezenta ta …

Maine, daca vrei sa ma gasesti, sa ma cauti pe faleza, iubitule, de acolo cu siguranta nu voi pleca nicaieri fara tine, nici macar acasa . . . am invatat sa astept!

Stii de ce imi place sa merg pe faleza cu tine?
Pentru ca de aici a inceput totul. Intr-un anume context, nici nu conteaza locul, doar sa fim impreuna, dar vreau sa ramana faleza cum ramane pentru altii bancuta din parc- amintirea primei intalniri …

[poll=16]