Tag Archives: mihai iorga

Nou

Publicat pe de
2

Săptămâna asta a fost aşa, gen dute-vino. Un mare căcat, plin de plimbări nedorite şi cursuri la nocturnă, cu Kazi Ploae în căştile regăsite după 56 de ani, chiar şi atunci când ploaia chiar ploua.
Am văzut atât de mulţi idioţi, încât nici nu ştiu de fapt cu care să încep. Probabil încep cu ala ce-şi bătea câinele în plină stradă. Îi dădea cu lanţul de la lesă pe spate şi pe de-asupra, zbiera ca un tâmpit: "De ce nu mă asculţi?" jap, jap "De ce?". Nu ştiu ce aştepta ăsta. Să-i răspundă câinele? Să-şi ceară iertare? Să-l fută-n cur? Sau ce…? E animal bă, nu trebuie să-i  arăţi că esti şi tu la fel!
Ăsta e genul ăla de om frustrat care n-a bătut la viaţa lui decât câini. Sau l-a bătut nevastă-sa şi se răzbuna pe animal. Şi pun pariu că-l băteau şi aia la şcoală. Refulează. Se simte puternic şi invincibil. E un căcat cu ochi care tine o lesă în mână. Să facă nişte cancer, după mine. Să moară cu lanţul ăla în mână şi să moară pe stradă, de preferat, ca mai apoi să se pişe un câine oarecare pe el. Asta numesc eu răzbunare.
De fapt, eu vroiam doar să vă spun că m-am mutat. Mă găzduieşte Mihai Iorga de-acum.
Pace voua, cititorilor!

Ciudat, straniu si murdar

Publicat pe de
4

Prietene, s-a facut ora UNU. Ma tot uit la ceasul asta si parca nu-mi vine sa cred. Ma minunez, si imi spun din nou, ca maine voi fi nedormit. Dar stai, maine e joi…si joi n-am cursuri, deci dorm. Ma simt ciudat si totul mi se pare straniu…tastele astea imi par asa murdare, paharul de langa mine imi pare murdar de asemenea, castile sunt rupte si murdare. Da, inca mai e cola in pahar…dar paharul mi se pare murdar, deci nu beau. O singura inghititura poate avea acelasi efect ca si un acid pe care l-as inghiti in locul licorii cafenii. E straniu deci, dupa cum ziceam…
Aberez iar si tot sper sa-mi vina candva inspiratia aia divina, ca mai apoi sa pocnesc un articol de-ala traznet care sa-i faca paf pe multi. Dar e straniu din nou…nimic, doar ganduri si idei neterminate oarecum.
Patru persoane complet diferite ( unele nici nu se afla pe langa mine ) m-au intrebat ce-am de sunt suparat azi. Uh…sincer, e straniu iar, pentru ca nu sunt suparat…poate doar obosit, ingandurat si un pic mai mult cu capul in nori. Atat, sunt doar eu, baiatul straniu si simplu care nu vorbeste niciodata doar de dragul celor din jur, ci doar atunci cand simte ca are ceva important de spus.
E straniu felul in care ma privesc persoanele dimineata. Am ajuns chiar sa ma intreb daca sunt cumva murdar, sau daca am slitul desfacut…dar nu, eu n-am slit. E stranie ura asta pe care o port soferilor de microbuze. Nu mi-au facut nimic, totusi…dar tot mi-e ciuda pe ei si am anumite repulsii cu privire la persoana lor murdara.
Ma uit acum in spate si-mi dau seama ca eram ambitios. Prea ambitios chiar. Vroiam sa fac blogul asta cunoscut, vroiam sa fac lumea sa priceapa ce vreau eu sa spun aici, dar n-am reusit. Probabil ca nu mi-a pasat cu adevarat si cu siguranta ca nici de-acum inainte nu se va schimba ceva. E stranie lipsa mea de interes comparata cu nevoile si gandurile mele din anumite momente.
Ah, e unu 25. Eu somn, Mihai Iorga, raspunde-n aschia masii la mesaje, e important pentru umani!