pa pa pa paraziţii

Mie nu-mi plac paraziţii. Pula mea, chiar poţi să mă sugi dacă nu-ţi convine. Nu-mi plac şi gata, am terminat povestea asta cu fanii.
În ultima perioadă au ajuns la mine tot felul de veşti de-astea demoralizatoare cum că albumul lor e foarte, dar foarte şmecher. Şi am ascultat şi eu puţin pe youtube, ca să nu mor prost. Totul în speranţa că poate chiar e şmecher albumul şi eu chiar sunt prost.
Ştiu că aveam 14 ani când îi ascultam şi mie chiar îmi plăceau atunci. Eram fan, vaide pula mea de repăr nenorocit, aveam cd-uri, casete, voiam şi tricou cu ei ca să-mi învelesc sfârcurile. Mi se păreau amuzanţi cu toate melodiile lor misogine şi pline de înjurături poetice. Acum mi se par la fel melodiile lor, dar mai puţin partea cu amuzanţi. Probabil tot anti-sistem şi tot anti-femei. De parcă ei ar fute extratereştri şi ar trăi în altă ţară iar noi suntem nişte proşti.
Au avut concert în maxx şi au făcut o fază care până şi mie mi se pare de căcat. Pe scurt, au chemat o pisi din public pe scenă şi au început să-i cânte “cum să jigneşti o femeie” şi ceva versuri din noile melodii. Pisi din public era proastă efectiv, blondă efectiv şi a stat pe scenă efectiv în timp ce ăia îşi băteau pula efectiv de ea.
Sincer, aşa îi trebuie dacă vine la paraziţii la concert. Asta nu e cea mai bună scuză, dar pisi trebuia să-i arate muie ăluia şi să se dea jos de pe scenă pişându-se pe el, nu să stea să-l asculte în timp ce publicul leşină de fericire.

AC/DC

Eu n-o pricep pe-asta cu idolii. Nu că nu m-ar duce capul să o fac, doar că nu vreau. Refuz să cred că un om poate avea un idol. Singurul idol pe care l-am avut vreodata a fost…stai, chiar n-am avut. Unii se fac fotbalişti pentru că l-au avut pe Hagi ca idol. Vor muri de foame din cauza asta. Pasiunile nu-ţi aduc venituri aproape niciodată. Ăia care fac ceva din pasiune şi câştigă din asta sunt nişte excepţii norocoase pe care le invidiez. Aş vrea să fiu ca ei, dar n-am nici pasiuni. Sunt un repăr nenorocit care n-are idoli şi pasiuni. Vrei să ne căsătorim acum sau mai încolo?
Urma să vorbesc de AC/DC şi idolatrizare. Cică era unu care aştepta de 40 de ani să vină ăştia în ţară să-i cânte zăngănele la urechi. Nu mi se pare stupid, mi se pare de-a dreptul ridicol. Cum pula mea să aştepţi 40 de ani să vezi/auzi ceva ce-ţi place? Şi nu asta mi se pare ridicol, ci faptul că te lauzi. Ştiu că am vrut o chestie cândva. N-am dormit nopţi, n-am dormit zile, n-am dormit ani. Am reuşit până la urmă, pentru că mi-am propus. Par repăr sărac şi prost dar nu sunt. Cel puţin nu prost. Ăsta era un fătălău lăudaros care probabil nici măcar fan nu era, doar în trecere la AC/DC şi chiar n-avea treabă cu muzica.
Şi că tot vorbeam de fani, vreau să îi felicit pe-ăia de-au avut bilet la mama dracu. Bravo bă, aţi văzut scena de la distanţa. Data viitoare, dacă tot sunteţi fani şi vreţi să vedeţi în pula mea ceva, luaţi-vă bilet în faţă. N-o băgaţi pe-aia cu “da, dar i-am auzit live” că nu mă înmuiaţi deloc. Tot proşti sunteţi.
Gata, lejer cu articolele pe blog că am început să rup norma destul de grav. Cei 5 vizitatori care încă mă citesc, erau de fapt doar patru. Miercuri e pustiu.