Ca sa mentin traditia "casei", sfarsitul de an aduce si un sfarsit in randul articolelor. Ei, tocmai a venit momentul. Acum un an realizasem chestii multe si marete ( asta la vremea lor ). Anul asta, am facut mai putine dar am avut bucurii mult mai mari. Stii cum e, esentele tari se tin doar in sticlute mici…

1. Am sperat sa iau bacalaureatul, sa pot merge mai departe unde doresc. Am facut-o partial, dar e ok.
2. Mi-am implinit toate visele in decursul a sase luni. A fost greu, a fost nevoie de rabdare, calmitate si putin noroc, am implinit toate conditiile. Acum am alte vise, mai marete, mai de durata…
3. Am avut o vacanta de vara exceptionala, cum nu m-as fi gandit ca va fi. Aici ii multumim Uanei . De fapt, ei ii multumim in multe randuri.
4. Am implinit si primul an impreuna .
5. Am calatorit mult cu trenul. Mii de kilometrii cred, a fost interesant, intrucat am intalnit mii de oameni, fiecare diferit in felul lui. Unii sunt de speriat, altii de plans si cei din categoria "normali" sunt suficienti.
6. Am cunoscut oameni noi care mai apoi au devenit prieteni. Prietene, vezi cum e viata?
7. Mi-am pastrat "vechii" prieteni. Stii cum e, daca sunt prietenii adevarate nu pier din cauza unor kilometrii in plus sau minus.
8. Asteptarea te face sa simti la alta intensitate totul. La fel si distanta si micile neintelegeri, de fapt..ele sunt esenta. E o concluzie asta, nu o intebare.
9. Mi-am pierdut bunicul. A fost o lovitura grea, insa perioada in care s-a intamplat m-a ajutat mult si am simtit totul la o intensitate mai mica. Inca mi-e dor de el.
10. Am incetat sa ma implic in actiuni "blogosferice", cu toate ca am lansat Promovam.net . Nu intrebati de ce nu ne ocupam de el. Poate candva "ne vom regasi" si vom incerca din nou. Avem timp.
11. Am intrat in Biserica mai mult ca in 2007 insa degetele unei maini imi ajung pentru a numara vizitele.
12. Continui sa urasc ciocolata, insa "o doza" la o perioada suficient de indelungata te unge pe suflet si incepe sa provoace din nou dependenta.
13. Joc din nou Lineage "cu baetii" si beau in continuare Pepsi, Cola, Sprite si Fanta ( Ma ajuta sa urc panta )
14. Am vorbit ca un nebun la telefon, ma uitam zilele trecute si observam ca in doua luni "am comis-o" timp de 100 ore.
15. Am trait cu impresia ca nu este totul in ordine, din nici un punct de vedere. E ca un presentiment, ca ceva ce nu se poate explica insa exista acolo in adancul sufletului.
16. Mi-am pierdut increderea in oameni. Chestia e, ca asta nu se intampla din cauza mea, ci din cauza lor…pentru ca prin fapte/vorbe fac asta sa fie posibil. Cine stie, poate candva, cumva…se va intampla o minune si voi putea sa vad din nou lumea asa cum o vedeam cu cinci ani in urma.
17. "Am supravietuit" un an fara sa privesc la televizor. Misto, nu? Ati putea incerca si voi. Scapati cu usurinta de asa-numitele vedete de ocazie, de indoctrinare si clasica plictiseala produsa de televiziune. Merita!

Sarbatori fericite, La Multi Ani, ne "vedem" in 2009.

E :  Urat mod de a casca am.
R :  De ce?
E :  De a casca….
R :  Am inteles….de ce ai un mod urat de a casca? :))

Am avut un an plin eQuilibru & umOr …un an frumos, cu bune si cu rele cu rasete sau plansete, cu mii de ore petrecute la telefon, cu multe drumuri si nopti nedormite.
Reamon – I need you are un loc aparte acolo…in sufletele noastre.
neediu.mp3

Ciudate fiinte sunt copii, dar mai ciudati sunt oamenii majori cu un comportament de copil. Nu-i problema, suntem obisnuiti cu totii sa avem in preajma astfel de persoane si am invatat cu timpul sa trecem cu vederea…deci, ce este mai rau pentru un copil decat sa fie ignorat?
Aveam multe obiceiuri in copilarie, si intotdeauna am considerat ca nu trebuie sa fiu eu cel mai rasfatat, doar pentru ca sunt mezinul. Mi-a placut asta, ce-i drept, insa mereu am urat sa fiu cicalit de cei din jur. Nu am suportat nici sa fiu corectat in public. Era mai buna o discutie intre patru ochi, sau sase dupa caz, decat o mustrare in fata cunostintelor.
Parintii mei au invatat multe de la noi ( noi cu sensul de: eu si sora mea ). Au invatat ca atunci cand spuneam "te urasc" nu credeam asta, doar ca o faceam ca sa le para rau intr-un fel pentru ceea ce ne facusera.
Au invatat sa nu raspunda provocarilor noastre, pentru ca pe masura ce raspundeau si dadeau motiv de "joaca" dracusorilor, cu atat vor avea mai mult de tras apoi.
Niciodata nu am fost pedepsit, si sa nu te gandesti acum ca am fost copilul Sfant. Nu tati, eram un drac in adevaratul sens al cuvantului. Daca nu jucam fotbal afara, o faceam in sufragerie…singur, cu peretele/canapeaua/biblioteca si asa mai departe. Zbieram si alergam pe holuri, tropaiam, aruncam tot felul de piese si jucarii prin casa, faceam accidente cu masini de jucarie, le vopseam, spalam bicicleta cu ulei de bucatarie, spargeam geamurile gradinitei pentru a fura tabloul cu Scufita Rosie, alergam descult prin zapada iarna, speriam bunicii, aveam obiceiul sa ma deghizez in "tiganci" si faceam ca toti dracii prin camera, trageam cu cornete dupa mama prin casa, jucam feţe pe hol sau pe balcon, saream dupa birou in pat, ma bateam cu pernele si jucam bascket in camera, incercam sa reproduc scene din "home alone" punand creioane pe jos la intrarea in casa, ba chiar…am incercat sa gauresc un spray in sufragerie apoi sa-i dau foc, legam o piatra de o ata mai lunga si ciocaneam in geamul vecinilor de sub noi, ardeam betisoarele igienice…urmarind apoi fascinat cum se topeste plasticul si cade arzand, aveam atelier de constructii pe balcon ( aici includem ciocane, cuie, pile pentru lemn, aracet si toate prostiile care iti pot trece prin minte acum ), nici o jucarie nu rezista mai mult de doua sau trei ore in starea inititala, am daramat de multe ori bradul de Craciun incercand sa iau vreo bomboana pusa undeva mai sus, fumam pe ascuns cu prietenii, ascultam „Bug Mafia – Casa” pe furis si cumparam casete originale semnate Animal X, spargeam mingii de fotbal saptamanal, jucam fifa 99`iar la fiecare ratare dadeam cate un pumn in monitor ( dupa trei luni l-am schimbat ), stateam pe dial-up conectat la internet cate cinci,sase ore pe zi/noapte…pana cand factura a depasit cu putin sase milioane, scriam strofele poeziilor ce trebuiau invatate pe fundul scaunului iar apoi cand eram ascultat ma bagam sub el si le citeam, notam pe o foaie numele tuturor fetelor care ma pupau, eram bucuros ca eu niciodata nu trebuie sa dau bomboane colegilor de ziua mea ( pentru ca eram in vacanta ), nu aveam frica de albine..pentru ca „tatal meu este seful lor”, intotdeauna bateam tiganii prin cartier cu prietenii, etc. Am avut un "talent" capatat probabil la nastere: si anume, sa ma lovesc sau sa ma accidentez foarte des…probabil ca asta e si motivul pentru care inca o mai patesc, dar numai in momente nepotrivite cum ar fi: bacalaureatul, ziua mea de nastere si asa mai departe.
Nu am suportat sa mi se spuna ca sunt cel mai mic membru al familiei. Uram sa ma traga de obraji si sa ma alinte "uite-l si pe asta mic"…..acum nu ma mai trage nimeni de obraji, probabil pentru ca am crescut si nu mai sunt chiar asa dragalas?
Nu suportam de asemenea schimbarea de comportament a parintilor atunci cand eram bolnav. Nu suportam sa vad atatia oameni care ma intreba din doua in doua minute cum ma simt si daca am nevoie de ceva. Unii au dus lipsa acestor lucruri, insa eu ajunsasem sa fiu satul de ele.
Am crescut acum, stiu…dar pentru asta am avut nevoie de incurajari si intelegere…din partea tuturor.
Sarumana, ati facut un baiat mare si matur…poate mai matur decat era nevoie!

Ma privesti atingandu-ma, iar mie mi se pare chinuitor ca stai departe. Vino mai aproape…devoreaza-mi spiritul si lasa-ma sa uit de mine, sa stiu doar de tine si de noi. Nu mai vreau sa simt, vreau macar pentru o secunda sa-mi inghete sangele in mine…iar apoi sa explodez. Sa uit sa respir si sa vreau ca totul sa se opreasca. Nu vreau sa ma trezesc niciodata. Loveste-ma si nu ma mai lasa sa simt altceva. Lasa-mi urme adanci in suflet, iar eu ti le voi lasa pe spate. Hai sa contrazicem anatomia, fiziologia, logica si sa pacalim timpul.

Un telefon iti poate schimba viata.

La mine chiar a mers. Voi cum stati la capitolul asta?