Iti impui sa nu vrei, sa nu crezi, sa nu stii, sa nu simti, sa ramai nestiutor, nevinovat si ignorant, dar creierul si sufletul in acelasi timp iti dicteaza. Involuntar explodezi, studiezi cam tot ce se invarte in jurul tau, asculti, procesezi si brusc observi doi ochi imaginari si o sclipire fugara, care dispar o data cu pleoapele amintirilor grele ce se pravalesc mult prea agale pentru ascunderea visului tau. Privesti iarasi si zambesti, iar totul se scurge deosebit de repede. Acest moment destul de banal, ramane vesnic in suflet, iar in acest moment…undeva, candva..s-a nascut cineva…in acest moment ai simtit iubirea.