A venit vara cu mireasma ei de nervi. Bună ziua, nişte săpun ne daţi şi nouă? Nişte săpun dacă se poate, chiar vrem să ne daţi şi nouă nişte săpun. E şase dimineaţa în fiecare zi şi oamenii nu se spală. Cum pula mea să-ţi pută curul la şase dimineaţa? Idiotule, vii de-acasă în caz că nu mai ţii minte. Ai apă, ai săpun. O ai pe mă-ta lângă tine. Sau dacă e moartă, stai liniştit, mirosiţi la fel.
Mirosul de tutun ieftin la bucată şi vodka la şase dimineaţa nemernic sunt pur si simplu încântătoare. Dacă îţi mai miroase şi curul, deja vreau să fiu şi eu ca tine. Lasă-mă să fiu, la la lasă-mă să fiu.
Fiu de căţea, ultima dată îţi spun: SPALĂ-TE, A VENIT VARA ŞI TRANSPIRI.
Apropo, cine pula mea e Ada?
Tag Archives: Oameni
AC/DC
Eu n-o pricep pe-asta cu idolii. Nu că nu m-ar duce capul să o fac, doar că nu vreau. Refuz să cred că un om poate avea un idol. Singurul idol pe care l-am avut vreodata a fost…stai, chiar n-am avut. Unii se fac fotbalişti pentru că l-au avut pe Hagi ca idol. Vor muri de foame din cauza asta. Pasiunile nu-ţi aduc venituri aproape niciodată. Ăia care fac ceva din pasiune şi câştigă din asta sunt nişte excepţii norocoase pe care le invidiez. Aş vrea să fiu ca ei, dar n-am nici pasiuni. Sunt un repăr nenorocit care n-are idoli şi pasiuni. Vrei să ne căsătorim acum sau mai încolo?
Urma să vorbesc de AC/DC şi idolatrizare. Cică era unu care aştepta de 40 de ani să vină ăştia în ţară să-i cânte zăngănele la urechi. Nu mi se pare stupid, mi se pare de-a dreptul ridicol. Cum pula mea să aştepţi 40 de ani să vezi/auzi ceva ce-ţi place? Şi nu asta mi se pare ridicol, ci faptul că te lauzi. Ştiu că am vrut o chestie cândva. N-am dormit nopţi, n-am dormit zile, n-am dormit ani. Am reuşit până la urmă, pentru că mi-am propus. Par repăr sărac şi prost dar nu sunt. Cel puţin nu prost. Ăsta era un fătălău lăudaros care probabil nici măcar fan nu era, doar în trecere la AC/DC şi chiar n-avea treabă cu muzica.
Şi că tot vorbeam de fani, vreau să îi felicit pe-ăia de-au avut bilet la mama dracu. Bravo bă, aţi văzut scena de la distanţa. Data viitoare, dacă tot sunteţi fani şi vreţi să vedeţi în pula mea ceva, luaţi-vă bilet în faţă. N-o băgaţi pe-aia cu “da, dar i-am auzit live” că nu mă înmuiaţi deloc. Tot proşti sunteţi.
Gata, lejer cu articolele pe blog că am început să rup norma destul de grav. Cei 5 vizitatori care încă mă citesc, erau de fapt doar patru. Miercuri e pustiu.
Eşti întreg?
Chiar nu-mi vine să cred că trăiesc de atâţia ani printre idioţi şi am reuşit să mă menţin la stadiul de om cu coaie. Mă îngrozesc văzând zilnic oameni în toată firea vorbind în mulţime ca nişte pizde sclifosite de liceu.
30 de ani, impunător. Început de chelie. Sfârşit de bărbăţie aparent.
“Da dovlecel, iau cartofiori din piaţă şi vine tăticul acasă să facem amândoi de păpică. Ooo, pup eu mânuţele alea care-mi spală gecuţa. Da pisicel, gata, termin vorba! Acum mă urc în maşinuţă şi vin. Pupicei mulţi, mulţi”
19 ani, student. Falsă impresie de maturitate. Posibil retard mental.
“Da coaie, eşti nebun? Vin la bucale săptămâna viitoare. Da mă, ne dăm şi cu bicla dacă vrei. Mergem şi la cico, pula mea. O să fie maxim.”
Nu exagerez, dar m-aş sinucide instant în momentul în care fiul meu ar spune un singur cuvânt care se termină în “uţ”, “iţă”, “el” etc, sau când ar face o prescurtare idioată cu sopul de a părea drăgălaş sau cine pula mea ştie ce căcat la modul ăsta. Este peste puterea mea de înţelegere iar dacă va ajunge un retardat, înseamnă că a facut-o în mare parte din vina mea. Pentru nelămuriţi, de retard şi de cancer nu scapi niciodată deci “tratarea” de după ar ieşi din discuţie.
Aştept inteligentul care-mi spune că se tratează cancerul.