Statul e bun, oamenii sunt de vina

Cam astea ar fi concluziile pe care le trag, citind cu intarziere ce-i drept editiile on-line ale televiziunilor/ziarelor din tara noastra.

"Persoanele care nu se vaccineaza impotriva gripei pot costa statul pana la 2.000 de euro pe zi in cazul in care se îmbolnăvesc."

Ce sa inteleg de aici? Ca suntem o povara pentru stat? Sau ca statul este atat de ingrijorat de noi incat introduce obligativitatea vaccinarii impotriva gripei?
Acum ar mai fi cateva intrebari la care nu gasesc o explicatie logica:

  1. Cat il poate costa pe stat o persoana care desi a facut vaccinul se imbolnaveste?
  2. Cat il poate costa pe stat o persoana care s-a vaccinat si a decedat din alte motive, pur si simplu intamplatoare?
  3. Cat il poate costa pe stat o persoana care se vaccineaza iar apoi paraseste tara, neproducand nimic care sa ajung mai apoi in bugetu statului pentru a recupera "paguba"?
  4. Cat il poate costa pe stat coruptivitatea medicilor care dau aceste vaccinuri "pe sub mana"?

Si cred cu tarie ca lista poate continua…

Asadar, statul ne duce grija…sau s-ar putea lipsi cu usurinta de noi, ca oricum mai mult cheltuim decat producem?

Se exclud?

Imi amintesc de vastele discutii purtate in grupuri restranse, in care se faceau aluzii la diferite persoane din anturajul nostru. Imi amintesc de asemenea, ca de fiecare data cand se vorbea despre asta, totul se facea la modul general, apoi urma “persoanele de fata se exclud”.
Gandesc acum, ca un om simplu: Daca te-ai afla de fata cu alte persoane, s-ar exclude si ele? Bineinteles…asta este doar o forma de exprimare, ca sa nu-ti sara ceilalti in cap…mai pe scurt, ii pupi in cur cand esti langa ei iar apoi poti sa te pisi pe ei.
Urasc oamenii ce se bucura cand aud ca au fost “exclusi”. Prietene, stai linistit ca asta se intampla doar ACUM. Gandeste-te ca atunci cand nu vei fi de fata, probabil tu vei fi ala zgarcit, idiot, cretin, care face glume proaste si idioate, imbecil, omul care nu a luat permisul din prima si copilul al caror parinti nu castiga mia de euro pe luna.
E urat ma, urat….

Saraci, dar cu suflet

Era azi un frig de-ti inghetau mucii in nas si parul din ombilic. Asteptam sa treaca timpul. Simteam ca ma transform intr-un “atragator” de boli, raceli, herpesi, gripe, junghiuri mortale…galci de-alea mari si enervante. Aud un zgomot asurzitor de roti tarsaite. Un batranel imbracat COMPLET in alb, ( inclusiv palarie ) incerca sa urce scarile tacticos, tragand dupa el un geamantan din ala cu rotile. Se opreste la magazin si cu mainile tremurande scoate o banconta de 1 leu. Cere o cafea. Inauntru, un vanzator nebarbierit. Ma asteptam sa aiba o voce din aia de mos plictisit si cautat de moarte pe-acasa…insa, nimic, o voca calda, destul de groasa si impunatoare. “Da domnule, imediat va fac o cafeluta buna, daca asta doriti”. Ma uitam cu drag la el, era genul de om care spargea asfaltul cu picamare si tarnacoape, mancand pe unde apuca, band bere la 3 litrii, batandu-si nevasta de nervi acasa. Dar nu era deloc asa. Era un simplu om, un vanzator intr-o gara uitata de lume. Apare o batranica, genul de femeie vrajitoare…cu un nas foarte mare, ochelari pe ochi si vestitul batic. Se duce langa batranelul nostru si ii intinde o punga cu covrigei. Am inteles mai apoi ca era nevasta. Se vedea ca e o femeie impunatoare, careia ii place sa-l controleze pe bietul om. El o iubea, se vedea lucrul asta in privirea lui. Desi de-abia se tinea pe picioare, mai ia si din bagajele ei si reuseste intr-un final sa-si traga geamantanul cu rotile. Se duceau spre tren…personalul spre ….o destinatie necunoscuta.