Paradoxal este ca nu pot sa scriu desi simt fiecare nuanta a extazului, fiecare detaliu pe care as putea sa-l dau, fiecare traire si fiecare intamplare. Este ca si cum cuvintele mele ar fi inchise intr-o cutie si cheia ar fi pierduta..sau, ca sa ma exprim mai bine, cheia ar fi uitata undeva….
Fii convins ca atunci cand am sa pot si cand voi avea ce sa discut, o voi face si nu voi tacea. Am sa spun intregii natiuni ceea ce am simtit, ce am vrut, ce mi s-a indeplinit, ce am trait sau ce as fi vrut sa traiesc.
Vroiam de asemenea sa-i dau articolului asta o succesiune fireasca pentru a putea fi perceput in mai multe feluri….dar am realizat ca “uneltele” de care dispun in momentul asta sunt atat de privmitive incat nu prea imi folosesc.
Asa-i ca nu ai inteles nimic?