Hai să vorbim despre mirosuri fine, despre afine şi despre tine.
Eşti zero barat dacă ai un parfum sau un spray ieftin şi prost. Prost de fel sau prost de gust, acelaşi marţipan, doar ambalajul diferă. Şi nu, de data asta chiar nu sunt rău, sunt doar realist şi aş zice să nu ne mai căcăm pe noi şi să spunem pe bune o dată pentru totdeauna, pentru că da! Chiar m-am săturat până peste cap de mirosurile astea banale, mirosurile de săpun şi FA. Fă mai bine ceva în privinţa asta şi salvează-mă de la înec. Sincer îţi spun, prefer să nu miroşi a nimic decât să miroşi a căcat. Căcat la propriu dar nu la figurat. Ştiu, se mai întâmplă să fie omul de căcat şi să pută, dar o face involuntar uneori. Tu ţi-o faci cu propria mână şi asta mă sperie cu adevărat.
Concluzia e că prefer să miroşi a transpiraţie decât să miroşi a FA.
Tag Archives: Pareri personale despre…
Am început să alerg din nou
Pentru că, da…aşa-i firea omului: să alerge după cei ce nu-i merită, după cei care nu sunt potriviţi, după cei ce sunt ataşaţi de altcineva sau n-au timp să se ataşeze de cineva. Privit de departe, totul pare un joc sadic, o luptă interioară dar în acelaşi timp exterioară care nu va înceta niciodată, iar ceea ce este mult mai interesant decât tot ce-am spus până acum: exact sub nasul nostru se află mai mereu cineva care aleargă dupa noi, dar NU. Noi nu vrem ce-i uşor de obţinut, oricât ar fi de interesant şi de frumos, întotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea, adică ceea ce este foarte greu de obţinut.
Important de notat, ar fi că până la urmă ştim să ne oprim puţin din fuga asta şi privim în jur, dar şi în interiorul nostru, observând ce se întâmpla. Putem avea surprize, căci aparenţele înşeală şi ce e mai grav: putem afla că totul este un nimic.
M-am oprit de câteva ori şi să ştii că mi-a prins bine, pentru că de fiecare dată, vorbesc cu oamenii potriviţi şi am ocazia să învâţ câte ceva de la fiecare, să acumulez experienţă şi să ştiu cum să reacţionez în situaţii dificile.
Totul pentru….a nu trăi degeaba.
INDIVID sau INDIVIDualist?
Faptul că eşti un individ nu îţi garantează locul în societate.
Indivizii au şansa să se integreze într-un grup, să lucreze împreună, să aiba un lucru în echipă din roadele căruia vor avea cu toţii de câştigat. În schimb, individualiştii sunt persoanele numite uneori egoiste, care se pot detaşa cu uşurinţă de alţi oameni, gândindu-se doar la binele propriu.
Avusăsem zilele trecute o discuţie banală, a cărei concluzii este extrem de relevantă şi o prezint cumva sub formă de întrebare: Dacă peste noapte devii individualist şi îţi faci treaba aşa cum crezi tu că e mai bine – având ulterior rezultate extraordinare…nu e mai bine oare să devii individualist, în loc să freci menta ca simplu individ?