A devenit plictisitor să scriu pentru 50 de capete care să mă aprobe de fiecare dată. Ştiu că sunt prea bun pentru lumea asta în care trăiţi, dar vreau să ne contrazicem, în pula mea, chiar dacă e ca mine. Voi n-aveţi demnitate? Vreau să sară sânge pe fiecare pixel din monitor, să fie răniţi şi oameni care suferă, să fie carnaj şi bombe atomice. Să fie ca la ăla cu femeia munte şi să mă ameninţe toţii agramaţii cu bătaia. Să se contrazică şi să se înjure unul pe altul până se termină literele de la tastatură. Să aibă impresia că sunt vizibil rănit din cauză că mi-au amintit pentru a suta oară că sunt repăr prost, sărac, cu mentalitate de cioban şi că “raperboy înseamnă violator, idiotule”. Că nu înţeleg iubirea, lesbienele, gecile lucioase sau faptul că oamenii sunt diferiţi şi că nu toţi te plac în lumea asta. Că sunt un frustrat care n-a futut în viaţa lui altceva decât femei virtuale prin web-cam, care n-are viaţă şi care trăieşte de pe urma blogului ăsta de căcat pe care oricum nu-l citeşte nimeni. Să fie toţi cei mai puternici oameni din lume când mă înjură prin comentarii şi să aştept trei ani să mă bată măcar unul că i-am spus că-i pute gura a prost şi că mă-sa e o grasă care a greşit când nu l-a avortat. Unii încă procesează tot ce-am scris mai sus şi sunt convins că 90% din cei ce citesc asta se simt cumva şi au impresia că vorbesc despre ei aici. Au trecut trei ani de când mă plictisiţi groaznic. S-ar putea să vină momentul în care veţi plânge din cauza mea, în sensul că vă lipsesc enorm idioţeniile care v-au rupt un zâmbet într-o zi monotonă de primăvară.

10 comentarii

Blog, Personal

E bine dacă scriu o dată pe săptămână aici. Vă gâdil la ficăţei, ştiu eu. Vă place. Oricum, dacă nu ştiaţi deja, vă spun acum: Sunt omul care a inventat cuvântul ghinion. Aveam atât de mult, încât nu ştiau cum să numească blestemul. S-au făcut consilii şi alte căcaturi iar într-o zi, când stăteam la plajă uitându-mă cu tristeţe la pescăruşii vorbăreţi, voiajori – desigur, mi-a ieşit un Cleric în faţă, spunându-mi:

Fiule, ai inventat un nou cuvânt. Se numeşte ghinion iar tot ceea ce vei atinge de-acum încolo se va ofili cândva. Din cauza ghinionului, desigur.

I-am dat frumos cu bună ziua că aşa e frumos, iar în gând i-am zis-o pe-aia cu “marş la căcat moşule”. A fost frumos pe moment, chiar mă amuzam de treabă. Povesteam la nepoţi şi toate cele…până am realizat că de fapt moşul nu vorbise prostii deloc.
Eram cu oamenii mei vorbăreţii într-o seară pe la doişpe. Era marţi 13 sau vineri 13. Sincer, nu ştiu care din ele că mereu le încurc. Oricum, ghinion din start, ca să subliniez ideea.
Dintr-o dată, ne-a apucat de ceafă melancolia şi ne-am gândit să ne jucăm. Lineage, cu toţii, ca pe vremurile de mult apuse. Şi am zis! gândindu-mă că e caterincă: “Cine pică, mă-sa e curvă”. Da, am picat primul.

6 comentarii

ghinion, lineage, oamenii mei, Personal

Vorbesc despre chelneriţă la modul general, pentru că oricum astea sunt toate la fel. Am întâlnit câteva drăguţe şi le-am luat acasă la mine. Pe absolut toate celelalte le urăsc din aproape trei motive:

1. Zâmbesc fals. Sunt genul de om care apreciază sinceritatea. Decât să-mi tragi un zâmbet forţat mai bine îmi tragi una-n gură din suflet. Aşa măcar îţi ştiu starea de spirit.
2. Niciodată nu vin la timp. Nimeni nu vine la timp niciodată şi chiar sunt singurul om punctual de pe lumea asta, dar chelneriţele întrec orice limită. Sunt fix ca tenismenele: uneori prea devreme, alteori prea târziu iar deseori niciodată;
3. Notează pe un carneţel totul. Paradoxul este că de fiecare dată uită câte ceva. În general cine ce a comandat. E greu viaţa de chelneriţă sau e multă?

Aproape un motiv bun de ură este servirea ceaiului. În concepţia mea de om care bea ceai în oraş o dată la câţiva ani, el, ceaiul, trebuie adus cu lămâie şi linguriţă lângă. Eventual zahăr sau alte dulcegării. Mi se face scârbă literalmente când privesc ceaiurile din ziua de azi. Pe vremea mea, până şi ceaiul era servit altfel.
Acum e o cană cu o aţă ieşind din ea, în lateral, acoperită cu o farfurie. Când am văzut prima dată asta, m-am gândit la OB. Tragi de aţă şi puc: iese mizeria udă de la căldurică.
Când dai farfuria la o parte, un abur îţi fute ochii. Miroase puternic a mentă sau fructe de pădure şi-ţi ia vizibil pofta. Restul ceaiurilor sunt foarte proaste. Cum să bei ceai de mere?

8 comentarii

Ce urăsc, ceai, Femei, Personal