Mereu am făcut sport, niciodată nu mi-a plăcut să fiu leneş. Alerg, joc un baschet, merg cu bicicleta. Îmi place treaba asta cu mişcarea şi nu suport oamenii care nu se mişcă niciodată sau doar merg pe jos la muncă sau şcoală şi consideră că este suficient. Mi-am luat bicicletă, nu ca să fiu în trend sau ca să fiu eco, ci pur şi simplu pentru ca m-am săturat de alergat. De altfel, nici n-am dat mult pe ea, cred că sunt singurul care n-are bicicletă de 1500 RON pe-aici. Rămâne valabilă treaba cu retardarea bicicletelor şi normal, primul lucru pe care l-am observat a fost…

• Pista pentru biciclişti

Nu văd necesară o pistă pentru biciclişti, îmi place să mă strecor printre oameni – e pasiunea mea. Dar dacă tot există, hai în pula mea să o lăsăm liberă, probabil are un scop.
Femeile cu cărucioare au impresia că pista aia e pentru ele. Ca să poată încadra căruciorul acolo şi să decoleze. Nu ştiu unde, dar cam aşa stă treaba. Vreau să-mi iau claxon de-ăla care zice “dă-te-n pula mea la o parte de pe pistă” dar nu găsesc. Sunt şi cazuri în care merg câte 2 minute în spatele uneia. Degeaba claxonez şi oricât aş încerca să trec pe lângă, nu pot! În general astea au cam 1,55 pe 1,90 – iar curul ăla gen Monica Anghel ocupa aproximativ 70% din trotuar şi mi-e destul de greu să depăşesc, având în vedere că nu sunt chiar mic şi mai sunt şi zeu pe deasupra.
Băiat fin, simt constant nevoia să le mulţumesc celor ce se dau la o parte de pe pistă atunci când mă văd venind. E ca şi cum ai merge la curve, ai plăti pentru asta, iar la sfârşit ai spune şi mulţumesc, ca să fie treaba treabă.

Nu mai ştiu dacă v-am povestit. Dar vă zic acum încă o dată în caz că aţi uitat. Preventiv, aşa. Am inventat termenul de “ghinion”, asta voiam să vă spun. Pentru mine e făcut, să moară mă-sa.
De vreo 4 zile mă uit la genţi de laptop. Sună ca pula, ştiu. Auzi şi tu – genţi de laptop. Genţi, orice are legătură cu asta.
Într-un final m-am gândit eu aşa ca un repăr fals să-mi iau de la cel.ro, că tot aveau un rucsac mişto care la emag nu-l găseam. 160 de RON era fraierul, dar marfă de marfă, tati.
Şi azi pe la 10 dimineaţa am dat comanda. La 12 m-a sunat una să o confirme şi să-mi spună că mă aşteaptă la sediu să-l ridic. I-am zic că vin la 18:30, a zis că mă aşteaptă. Sper să nu fi fost grasă, deşi astea cu voce mişto în general sunt.
La 18:30, punctual ca întotdeauna – am fost acolo. Păi ce să zic, mi-am spus numele şi am aşteptat. Şi am aşteptat. Se vede că e “mai ieftin, mai rapid”. Mi-a zis pisi că nu s-a scanat rucsacul, orice ar însemna asta…şi să mai aştept puţin. Sigur, ce pula mea. Doar avem toată ziua la dispoziţie. De-aia am şi comandat online, ca să stăm acum de vorbă aici ca nişte şmecheri.
Şi într-un final îmi spune că de fapt nu a venit rucsacul de la furnizor şi că mi-l livrează mâine la domiciliu gratuit.

Nu pot mâine.
Gratuit vi-l livrăm.
Nu am cum.
Gratuit v-am zis, nu e o problemă.
Domnişoară, nu sunt în localitate mâine.
Ah, păi cum facem? Anulăm comanda?
Anulăm, anula-ţi-ai zilele…

Am avut două pasiuni pe lumea asta: baschetul şi femeile. Au pierit ambele, dar încă mă ţin de baschet – ne înţelegem. Avem minge, suntem repări toţi acum. Mov, gri, galben, lakers, nike, sportivi, băieţaşi.
Am cam crescut acum şi parcă nici el nu mai e ce-a fost odată. Sunt vremurile alea în care o avem mereu la noi pe fraieră şi e din ce în ce mai fină. Caterinca, despre ea vorbeam. Salut, ne place să râdem mult, dar mai ales între noi.
Un pic demoralizat aşa, nu zic. Acum doi ani făceam treaba asta zilnic şi cum să zic, eram buni. Acum o facem ocazional şi cum să zic, nu mai suntem sprinteni. Am încredere, ştiu că totul ţine de voinţă. I-am ucis pe-ăia azi cu lovitura de la 3, încă e în mine spiritul. 2 săptămâni maxim şi o facem pe treaba cum trebuie dacă ne ţinem. O să fim iar regii terenului. Veniţi de-mi pupaţi coroana.
Mi-a făcut portarul ziua mai bună:

*Eu intrând în scară cu mingea de baschet la braţ*
El: Şi, gata fotbalul?
Eu: Gata, gata.

Aveţi cu toţii nevoie de eroi, doar zeii nu. Sunt atât de zeu încât n-am nevoie de eroi, tocmai pentru că sunt unul dintre ei. Salut, mă numesc Iulian şi mă laud mult.
De când s-a dus faza cu Iisus, oamenii caută eroi noi. Îl vezi erou pe cel de lângă tine, îţi vezi părintele ca pe un erou, mă vezi erou pe mine. Pentru că eşti singur, mizerabil, confuz, ofuscat. Leneş. Pentru că vecina de la 3 nu te place sau pentru că pur si simplu nu-ţi găseşti rostul. Ai nevoie de un erou, de cineva care să te motiveze cumva şi să te facă eventual să găseşti ceea ce cauţi.
Dacă ar fi să am şi eu un erou, ar fi snowboard. Îmi place să-l practic pe fraier şi chiar dacă e o pasiune destul de nouă, deja sunt dependent. Mai ales că oricum am căzut în cap şi mi-am revăzut în 10 secunde toate aventurile cu mă-ta. Era să mor pentru a 19-a oară şi ia uite ce bine mă ţin.
5 ani de blog acum 3 zile, facem istorie ca la Rovine.

Probabil le ai mici sau eşti teribil de urâtă dacă eşti femeie şi nu ţi-a dat nimeni tag astăzi pe facebook la poze cu mărţişoare, ghiocei şi ceva primăvară. Sau poate n-ai prieteni cretini ori facebook. Oricum, bună ziua. Nu vă supăraţi…puteţi să mergeţi în pula mea acum dacă faceţi asta? De ce? Păi pentru că sunteţi penibili, de-aia.
Aştept cu interes ziua când testul IQ va fi un CRITERIU IMPORTANT la conectarea pe internet. Probabil doar aşa am avea un internet pe care nu ţi-e scărbă să-l explorezi. Partea nasoală cu proştii – sunt destul de ghiduşi şi s-ar putea să ne trezim că “se descurcă” şi la treaba cu testul IQ. Aştept metoda perfectă, probabil ţine de mutat pe vreo insulă fără telefoane, televizoare şi internet. Fără oameni de fapt şi totul va fi bine.