RaPeRbOy.ro » Personal

Mare tam tam

RaPeRbOy — Mon, 30 Jan 2012 22:16:15 +0000

Cele mai şmechere chestii care ţi se întâmplă sunt fix alea pe care nu le poţi spune nimănui. Ai vrea, dar totuşi susţii sus şi tare un NU puternic. E serioasă treaba, e fix ca atunci când prietenii tăi se gândesc serios la căsătorie. Şi la făcut kinderi enervant de gălăgioşi, dar al dracului de simpatici. De bună voie şi nesiliţi de nimeni, aşa de la o zi la alta. Bă, vezi că eu mă însor. Şi atunci ştii că toate treburile devin serioase. Că nimic nu e ca mai devreme şi că uneori chiar există o fărâmă de responsabilitate.
Frumos cuvânt: r e s p o n s a b i l i t a t e. L-am scris aşa, poate-ţi intră în cap, dacă în rutina zilnică tot nu. Îmi place că tot veniţi aici ca nebunii, deşi sunt cel mai lăudaros om pe care l-aţi citit vreodată. Şi când spun ca nebunii, mi se pare modestă cifra de 130. Scriu rar, dar când scriu, scriu. Nu căcat. Uneori vă amuz, alteori vă dau sfaturi. Sunt tătic la dat sfaturi, cel mai şmecher tătic pe care l-ai vrut vreodată. Aduc lei acasă, zi-mi Tarzan.
Şi de fapt, voiam să vă reamintesc de fapt că frigul te ia de la picioare. Cine nu ştie asta încă, nu ştiu de fapt cum pula mea de mai respiră încă. Dacă n-ai picioarele calde, capul n-are cum să fie. Nici măcar prin absurd. Aşa că luaţi-vă în pula mea şosete groase pe căcatul ăsta de zăpadă. Te urăsc mai rău decât pe Ada când îmi spui că ai picioarele îngheţate. Îngheaţ-o pe-asta, vrei?

Ziceam că nu mai scriu

RaPeRbOy — Sat, 14 Jan 2012 03:23:05 +0000

Ziceam că nu mai scriu, că sunt mai mulţi proşti decât oameni pe pământ şi că nu merită nimeni efort. Apoi mi-am dat seama de fapt că eu nu scriu pentru, ci despre oameni. Îmi pare rău dacă ești om și crezi că fac ceva special pentru tine. Nu fac. De fapt, știi ce? Nici măcar rău nu-mi pare, cam așa te încadrezi în planul ăsta.
Au fost vremuri când scriam ca să te bucur, să zâmbești și să-ti lași amprenta. Eram prost, salut. Mă numesc Iulian și-mi pasă doar de câțiva în clipa asta, nicidecum de necunoscuţi. Îmi plac necunoscutele totuşi, citeşte la “despre mine şi blog” mai multe. f(x)=x^2
Scriu rar, tati. Dar când scriu, scriu – nu căcat. Şi scriu cu cap, nu cu inimă. Puteam să jur că scriu cu mâinile, dar mă uit în jur şi 100% scriu cu cap. Voi scrieţi cu picioarele sau încercaţi să scrieţi cu mâinile. Eu scriu de ani de zile la articolul ăsta, îl aranjez şi-i pun diacritice zilnic. Nici de fiică-mea n-am grijă cât am de articol. Tu nici nu te născuseşi când îl făceam pe fraier. În fiecare zi pun un rând şi şterg două, atât de şmecheră şi complexă e treaba. Probabil nu o să-l termin niciodată, că sunt perfecţionistul dracului şi niciodată nu termin nimic. Spune-mi leneş, delăsător, apatic, negativist convins. Eu o să spun doar erou născut dintr-un zeu.
Am vrut să văd doar dacă mai pot. Şi pot, nimeni nu ştie. E pentru şi despre mine. Îmi place verde.