Friends for life

return.mp3

Vorbeam acum doua saptamani despre prieteni. Nu stiu cati dintre voi au avut sansa asta, sansa sa aiba un prieten adevarat. Un prieten care nu te uita, un prieten care te ajuta in orice situatie, un prieten care ar face aproape orice pentru tine. O prietenie nu se castiga usor, insa o data castigata…zic eu ca ramane pentru totdeauna. Depinde de circumstante, depinde si de persoana, depinde de multe lucruri…insa daca stii sa tii la prietenia ta cu persoana respectiva, nu cred ca ar putea interveni ceva. Traim intr-o lume rea, o lume obsedata de bani, de masini si toate cacaturile astea care ii fac pe oameni sa uite de persoanele cu adevarat importante, ii fac sa uite ca au o singura viata, viata ce trebuie traita impreuna cu prietenii, cu familia, cu persoana iubita.

Anul 2003, dupa zile in care “am tratat” cu parintii, mi-am pus internet, o data cu achizitionarea primului calculator. Nu, nu te gandi ca aveam aceleasi avantaje precum copii din ziua de azi. Noi nu aveam internet nelimitat, noi nu puteam freca menta zeci de ore pe internet pentru ca era destul de scump ( Remember dial-up? ). Ma uit in spate si ma intreb cand pula mea s-au scurs anii..au trecut repede, prea repede pot spune, insa asta e un semn ca timpul nu sta pe loc, chiar daca uneori ne-am dori asta. Totul a inceput cu o conversatie pe mIRC ( da! pe vremea aia mircul nu era plin de cocalari ca acum ), urmata de cateva luni bune de “investigatie” :)). S-a format o prietenie, o prietenie ce dureaza si in ziua de azi, chiar daca nu am tinut legatura asa cum ar fi trebuit. Poate ca am petrecut zeci de ore in fata calculatorului glumind, discutand diverse lucruri, incercand sa ne cunoastem mai bine, poate ca treceam de multe ori unul pe langa celalalt la scoala, fara sa stiu macar ca ea e persoana cu care vorbeam de atatea luni, persoana in care aveam incredere, careia ii povesteam tot ce mi se intampla si care imi povestea la randul ei tot. Acum, in ultimul timp..am vorbit mai mult decat in ultimul an, ne-am adus aminte de multe lucruri, ne-am adus aminte de anii petrecuti in scoala si am realizat ca a fost cea mai frumoasa perioada…desi liceul “promitea” multe la inceput, si asa cum va spuneam acum doua saptamani, e un sentiment minunat sa vorbesti cu o persoana draga dupa o perioada mare de timp, de fapt cred ca e doar bucurie si ni se pare oarecum ciudat, pentru ca mai rar in zilele noastre ai sansa sa te bucuri de lucrurile cu adevarat importante.

Aditzya & RaPeRbOy – Friends for life!

Am spus: viata e scurta, tu de ce o lungesti?

De om. Asta e raspunsul la titlul postului asta. Noi, adica oamenii nu avem tendinta sa traim o viata scurta din plin, ci sa traim o viata banala, dar viata asta, asa banala cum e, sa fie traita cat mai mult. Eu nu vreau sa traiesc mult, nu vreau sa-mi plictisesc nepotii si copii :)) cu bolile mele, cu batrantetea mea. Prefer sa am o viata scurta, dar traita din plin. Nu vreau 100 de ani, vreau doar 70 de ani. Imi ajung, dar din pacate nu noi decidem asta…stie EL cand vine momentul.

Azi, am vazut dezamagire. Ochi inlacrimati si sentimente calcate in picioare. Insa, in acelasi timp…am vazut si un om hotarat, un om care stie ce vrea de la viata, un om care realizeaza ca nu merita. Fruntea sus, viata nu s-a oprit aici…viata nu se opreste cand vrem noi, viata nu se opreste la comanda. Sunt momente grele, prin care pana la urma trecem cu totii. Aici depinde NUMAI de mentalitate. Conteaza foarte mult sprijinul care iti este acordat, conteaza cum gandesti si ce vrei sa faci mai departe.

Vechea vorba din stramosi: Timpul videca orice rana. Ba, sa mor de nu e asa…acum, ca dureaza mai mult decat trebuie, asta e alta problema. Important e ca se vindeca orice “rana”…oricat ar fi ea de adanca.

Diferit din orice unghi, din orice punct, pe orice beat,
Diferit de tine caci sistemul de gandire-i diferit.
Investesc sentimente in vis, sunt treaz mai mult.
Am un refugiu diferit sa scap, dau play, si-ascult.