A devenit plictisitor să scriu pentru 50 de capete care să mă aprobe de fiecare dată. Ştiu că sunt prea bun pentru lumea asta în care trăiţi, dar vreau să ne contrazicem, în pula mea, chiar dacă e ca mine. Voi n-aveţi demnitate? Vreau să sară sânge pe fiecare pixel din monitor, să fie răniţi şi oameni care suferă, să fie carnaj şi bombe atomice. Să fie ca la ăla cu femeia munte şi să mă ameninţe toţii agramaţii cu bătaia. Să se contrazică şi să se înjure unul pe altul până se termină literele de la tastatură. Să aibă impresia că sunt vizibil rănit din cauză că mi-au amintit pentru a suta oară că sunt repăr prost, sărac, cu mentalitate de cioban şi că “raperboy înseamnă violator, idiotule”. Că nu înţeleg iubirea, lesbienele, gecile lucioase sau faptul că oamenii sunt diferiţi şi că nu toţi te plac în lumea asta. Că sunt un frustrat care n-a futut în viaţa lui altceva decât femei virtuale prin web-cam, care n-are viaţă şi care trăieşte de pe urma blogului ăsta de căcat pe care oricum nu-l citeşte nimeni. Să fie toţi cei mai puternici oameni din lume când mă înjură prin comentarii şi să aştept trei ani să mă bată măcar unul că i-am spus că-i pute gura a prost şi că mă-sa e o grasă care a greşit când nu l-a avortat. Unii încă procesează tot ce-am scris mai sus şi sunt convins că 90% din cei ce citesc asta se simt cumva şi au impresia că vorbesc despre ei aici. Au trecut trei ani de când mă plictisiţi groaznic. S-ar putea să vină momentul în care veţi plânge din cauza mea, în sensul că vă lipsesc enorm idioţeniile care v-au rupt un zâmbet într-o zi monotonă de primăvară.