Picioarele ustura. Chiar bine şi cald acolo. A fost cu blonde, destul de multe şi cam bune, gen. S-a dus şi mini-vacanţa de 5 zile şi vine sesiunea. Aşteptăm vara lungă?

Gen Ignoră

Gen Mogoşoaia

Gen Căldură

Ţi s-a întâmplat vreodată să trăieşti în câteva secunde anumite experienţe întâmplate în trecut?
Să ai impresia că acele clişee pe care tu le ai în memorie se derulează în faţa ta ca şi cum s-ar întâmpla chiar acum?
De câteva zile am în minte un lucru.
Era o dimineaţă de primăvară. Ştiu că eram într-un loc îndepărtat, pe care nu mi-l amintesc foarte bine. Îmi era foame, aşa că merg la un mic magazinaş din parcul pe al cărei bănci ma odihnisem, pentru a cumpăra un croisant şi o sticlă de cola, la jumate.
În magazin, vânzătoarea are ochii plini de lacrimi, este îmbrăcată în negru şi discută cu o altă doamnă. De fapt, îi povesteşte cum a murit soţul ei:
Au mâncat, s-a dus să-şi facă un duş iar atunci când a ieşit, l-a găsit căzut pe hol. A chemat ambulanţa, iar medicii au constatat decesul pe loc.
Nu ştiu ce căcat semnifică toată chestia asta, dar îmi trece prin faţa ochilor…şi mi-o amintesc la fel de bine ca şi atunci.
Era cald, era verde iar eu eram mai tânăr…..

Pentru că, da…aşa-i firea omului: să alerge după cei ce nu-i merită, după cei care nu sunt potriviţi, după cei ce sunt ataşaţi de altcineva sau n-au timp să se ataşeze de cineva. Privit de departe, totul pare un joc sadic, o luptă interioară dar în acelaşi timp exterioară care nu va înceta niciodată, iar ceea ce este mult mai interesant decât tot ce-am spus până acum: exact sub nasul nostru se află mai mereu cineva care aleargă dupa noi, dar NU. Noi nu vrem ce-i uşor de obţinut, oricât ar fi de interesant şi de frumos, întotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea, adică ceea ce este foarte greu de obţinut.
Important de notat, ar fi că până la urmă ştim să ne oprim puţin din fuga asta şi privim în jur, dar şi în interiorul nostru, observând ce se întâmpla. Putem avea surprize, căci aparenţele înşeală şi ce e mai grav: putem afla că totul este un nimic.
M-am oprit de câteva ori şi să ştii că mi-a prins bine, pentru că de fiecare dată, vorbesc cu oamenii potriviţi şi am ocazia să învâţ câte ceva de la fiecare, să acumulez experienţă şi să ştiu cum să reacţionez în situaţii dificile.
Totul pentru….a nu trăi degeaba.

Şi el este calm, dar exact ca mine, se enerveză atunci când este cazul.
Este un om cinstit, a muncit toată viaţa şi nu a făcut niciodată ceva necurat. Ba chiar, de multe ori a pus de la el şi a închis ochii, în speranţa că totul va fi bine.
Partea nasoală este că unii te iau drept fraier atunci când te porţi frumos şi consideră că dacă ai facut un lucru până într-un anumit moment, poţi să-l faci la fel de bine şi în continuare, însă totul are o limită şi vine un moment când mai trebuie să şi renunţi.
Partea interesantă începe cu adevărat exact atunci când cei care şi-au bătut joc, te caută, deci au nevoie de tine, iar tu le dai cu şutul, pentu că da, ai o demnitate.
Aşa gândeste taică-meu, aşa gândesc şi eu, dar ştii..am ajuns la concluzia că vom avea mereu de pierdut. Cei ambiţioşi, se vor întoarce şi le-ar plăti cu aceeaşi monedă, probabil.
Întrebarea mea nu este, "E mai bine aşa?" ci "Merită?"

asvrea.mp3