Mila?

Mila este definita ca fiind un sentiment de compatimire fata de o persoana sau un grup de persoane aflate in nevoi sau necazuri.
Cica judecata este fara mila pentru cel ce n-a avut mila…dar mila biruieste judecata.
Siigur ca da…mie sa-mi fie mila de toti, sa stau sa ma gandesc la ei si la binele lor, iar pe ei sa-i doara in cur, si pana la urma sa procedeze exact asa cum o fac in mod normal…inconstient, fara pic de judecata, fara sa le pese de ceilalti.
Am invatat sa nu am mila decat pentru cei ce merita cu adevarat…si uneori chiar ma intreb care or fi persoanele alea…
Fata de 12 ani s-a sinucis. Decizia ei, a stiut bine ce face…mie de ce ar trebui sa-mi fie mila?
In china a fost cutremur si au murit nu stiu cati oameni. Asa si? Care e ideea?…se schimba situatia cumva daca mi-e mie mila?
Mi se pare absurd sa porti mila unor persoane pe care nici macar nu le-ai cunoscut, unor persoane despre care nu stii decat din auzite…mi se pare absurd, si e doar umila mea parere.

Cu si despre vointa

Vointa unita cu rabdarea invinge orice.

Se spune ca vointa invinge totul. Mi se pare extraordinar cum unii oameni reusesc sa faca anumite lucruri chiar daca mama natura aparent le interzice asta. Uneori stau si ma intreb: Eu de ce nu am vointa? De ce nu fac mai multe? De ce nu ma implic mai mult? De ce? Nu se pune problema de incapacitate aici. Eu cred ca e vorba doar de lene – dusmanul numarul unu in zilele de azi. Unii inving lenea, inving obstacole…si toate cele ce se mai pot invinge :)), pentru ca au vointa. Eu nu sunt asa…cel putin nu mereu. Am vointa, am rabdare si stiu ca voi reusi sa fac ce mi-am propus…acum se vede luminita de la capatul tunelului, dupa luni bune de asteptare. As vrea sa scriu mai mult la articolul asta, dar mi-e lene si nu am vointa…

Voi cum stati la capitolul asta?

Badabing

Un necaz nu vine niciodata singur….

Zilele astea mai slab cu blogareala ( pana acum ma strofocam rau ) dragi prieteni.

Baftos!