Prima dată e cu taxe de drum

V-am zis eu mai de mult să plecaţi din ţară cât mai puteţi că pe urmă n-o să mai aveţi loc pe-afară, dar nu m-aţi ascultat. S-au gândit ăştia ca din 2011 să vă ia bani pentru autostradă din 100 în 100 de km. 3 sau 4 euro cică. Vor fi 6 până la urmă, pariu? Oricum, rău aşa ca idee n-ar fi, că oricum n-avem mai mult de 100 km de autostradă cap la cap, dar poate-n 2452 o să avem şi-o să vă vină cu sifon la burtihan.

Pe urmă e cu diverse

În altă ordine de idei, am aflat că nişte after-shave e 32 RON. Când mi-am luat eu ultima oară era 16. Chiar am citit pe el să văd dacă i-au bagat Aloe Vera, Q10, pula mea, prostii de-astea…pătrunjel, ceva…dar nimic. E acelaşi, numai că dublu la preţ. GG, hai că poate ne mai bărbierim şi altă dată.

Iar în final cu fotbal

Am fost zeu azi, în condiţiile în care am aprins televizorul fix când au dat spaniolii gol. N-are rost să mă apuc eu acum să zic de ce trebuia să bată germania sau de ce nu, că oricum aceeaşi mâncare o mănânc şi maine, dar m-a cam mirat aşa comentatorul de la tvr care ţipa la golul ăluia de parcă era mă-sa acolo. Apropo de ăla, cum pula mea să te cheme Puyol?

Genomul XB-43. Un fel de continuare a Genomului K432. Conceptul simplu de femeie monstru, metamorfozat în baba anului 2010, spre sfârşit.
Nu ştiam că se practică blind date şi în randul lor până astăzi iar acum am impresia că le-am văzut pe toate în viaţa asta şi că nimic nu mă poate surprinde. Acum se întăreşte regula de fapt şi îi mulţumesc celui de sus (de sus de unde pula mea?), doar regula. Aşteptarea mă omoară încă de când eram mic iar dacă aşteptarea înseamnă de fapt să aştept s-o văd şi pe-asta, atunci aşteptare să fie, zic.
Destul de ţeapănă, dar nu suficient încât să crezi că e moartă, cu faimosul ruj roşu aprins şi margelele enervante la gat. Paşi mărunţi, înceţi, şi senzuali (mai puţin partea cu senzuali). Ajunge destul de târziu lângă mine, dar mi-am dat seama după mirosul de naftalină. Cred că au trecut 5 minute bune, dar totul se petrece rapid: Mă uit la ea, se uită la mine. Repet. Mă uit la ea, se uită la mine. Da, ascultam muzică în căştile alea.

Tu eşti Florian?
Nu, nu sunt Florian.
Sigur? Arăţi ca şi cum ai fi Florian. Înalt, cu puţină barbă, bine făcut..
Repet, nu sunt Florian.

Dezamăgire, paşi mărunţi, înceţi şi senzuali (mai puţin partea cu senzuali). Ajunge destul de departe dar suficient de aproape încât să mai întrebe o dată:

Sigur nu eşti Florian?

Eu dorm ziua pentru că liliecii sunt puternici. Ştirile pro tv mint oamenii zilnic iar astăzi am visat fantastic. A fost genul ăla de vis pe care îl ai o dată pe an şi ţi-l aminteşti toată viaţa ca şi cum ar fi fost ieri.
Mă enervase o femeie. Nu vreau să-i dau numele, că s-ar putea umezi total dacă-l scriu aici, dar hai să-i spunem Ada. I-am zis-o pe-aia cu “hai taci” şi a vrut să continue insistent. Finuţ, aranjat, parfumat, repăr fals şi încordat la maxim, i-am aplicat un cap în umăr din viteză. Apoi un croşeu de dreapta inevitabil şi parcă s-a potolit vizibil. Mă gândeam eu aşa, în vis…bă, noi suntem oameni sau suntem luptători?
“N-aş putea lovi o femeie”, ar spune un critic sensibil. “Nici măcar în vis şi nici măcar în glumă”. Nici eu, jur. Dar dacă sunt nevoit, am un cap destul de tare care prinde viteză considerabil.
Pun pariu cu tine pe ce vrei că oriunde în lumea asta găseşti una care să-ţi spună: “Vrem egalitate. Femeile sunt discriminate pretutindeni”.
Chiar îi dau dreptate. Femeile cu decolteu generos au un dezavantaj, pentru că nimeni nu le ascultă şi toţi sunt de acord cu ele.
Prin egalitate se referă şi la responsabilităţi? Nu de-alta, dar cunosc cel puţin şase tipuri de femei. Doar unele şi-ar asuma responsabilitatea şi asta ca ultimă soluţie întotdeauna.
Întrebarea nu ar fi de ce, ci până când.

Eu nu mai înţeleg nimic. Lumea asta se duce pe pulă. A fost o remarcă inteligentă din partea mea şi destul de obraznică de fapt, trebuie să recunoşti.
Bărbaţii sunt femei, femeile bărbaţi. E un fel de rocadă asta şi îşi cam intră perfect unul în rolul altuia.
Mai acum vreo trei zile, posibil să fi fost chiar ieri, era carnavalul pulii mele prin curtea facultăţii. Trei grăsuţe enervant de pofticioase şi un gheu. Un gheu în colanţi verzi. Alea măcar erau grăsuţe, de-aici şi poponarismul. Dar el?
Erau la teatru cu toţii sau ceva în sensul ăsta de plictisitor. Salut, nu vreau să fiu indiscret, dar…bărbat la teatru? În colanţi verzi?
Eu nu înţeleg arta, să mor. Toate prostiile care nu pot fi explicate se încadrează în conceptul de artă.
Ce pula mea sunt fiarele astea de-aici?
E artă, nu e nimic de înţeles.
Nu înţeleg treaba asta cu facultatea de arte şi nici pe-aia cu aerobicul. Adică trebuie să înveţi ca să faci artă? Nici pe-aia cu poeziile n-o pricep, că tot am adus vorba. Apropo, cui îi plac poeziile? Chiar, nu trebuia să întreb asta. Sunteţi mulţi. Faceţi repede un grup pe facebook până nu-mi vine mie ideea să-l ocup şi să-l umplu cu căcaturi. Adică ce vorbesc eu aici? Sunt convins că aveţi deja unul.
Eu sunt un incult, vaide pula mea de analfabet notoriu, repăr prost şi insensibil. Habar n-aveam că raperboy înseamnă de fapt violator şi că n-are legătura cu muzica neagră. Credeam că m-am regăsit în sfârşit în ceva. Deziluzii. Nici măcar nu-mi place Eminescu. Eu ce am de gând să fac în viaţă? Trebuie să mor neeapărat, atât cât încă mai pot. De preferat acummmmmmm. Observi cum, da? A fost încă una inteligentă şi obraznică din partea mea, trebuie să recunoşti.