Politeţea a fost inventată acum foarte mulţi ani pentru a ne impune ceva limite. Un fel de preludiu, înaintea următorului pas: ( şi anume ) uciderea reciprocă la întâmplare.
Lipsa de politeţe se caracterizează în zilele noastre foarte uşor prin limbaj. Limbajul licenţios mai precis sau vulgar cum vor unii să-l numească. Da, cel pe care nimeni nu-l foloseşte, dacă faci sondaje prin popor.

D: Salut! Ţi se pare obscen cuvântul pulă?
I: Aaaoleeeu, cum poţi vorbi atât de urât?

E clar pentru mine şi sper că şi pentru tine, că toată lumea vorbeşte urât, chiar dacă nu o recunoaşte. Dacă nimeni n-ar vorbi urât şi toţi ar fi nişte finuţi şi nişte sensibili, atunci să-mi explice şi mie cineva cine a inventat cuvintele astea urâte, cine a decis că sunt urâte şi de ce dracului sunt atât de multe dacă nimeni nu le foloseşte.

“Te rog frumos” este următorul prag pe care trebuie să-l atingi în viaţa asta iar mai apoi să-l faci un ţel, refuzând orice nu-l include. Spunând compoziţia magică de cuvinte poţi obţine multe, au observat unii. Uneori am impresia că e doar umilinţă.
Aş da o concluzie destul de tristă pentru unii, dar consider că nu există respect între semeni, ci doar înţelegere.

D: Vreau o cola!
I: Cum trebuia să sune asta, de fapt? Ai uitat cuvântul magic.
D: Vreau o cola acum?