Era o noapte ploioasa de vara, soarele isi imprastia lumina rece peste intreg orasul, iar eu…eram pe bloc si ca in fiecare seara, asteptam ca paznicul acoperisului sa se pise, urmand ca eu sa cobor incet dar sigur pana la parter, incercand sa evit meticulos urina sa ce se prelingea pe scari. Jos, ma asteptau cainii cu colaci in coada.
Dupa scurt timp, am coborat, am luat un colac si m-am asezat pe banca, urmand mai apoi sa astept primul porc zburator ce avea sa ma ia in carca. Aveam abonament la porc, pentru ca nu-mi permiteam sa merg cu vaci sau cu alte animale zburatoare. Curand, mi-a venit "autobuzul" si a prins viteza. Am avut ghinion, pentru ca in acel moment, a cazut un strop de lapte din univers. Se stie clar ca universul nu alapteaza pe oricine iar laptele lui este foarte scump. Deja era imbulzeala mare…..pentru ca undeva, se da ceva gratis.
Curand, ajung intr-un sat de munte…care isi intindea unica strada de-a lungul unor obositori si lungi kilometrii si unde, mi se parea mie…ca oamenii isi beau tuica fiecare in casa lui. Cat vedeam cu ochii, nici o crasma, nici o bodega, nici o benzinarie sau orice alta constructie care pot fi dotata cu o buda.
Ochiul scana cu disperare peisajul dupa asa ceva si in momentele alea, pot spune ca m-as fi multumit si cu vreo strada laterala. Nimic…
Pasagera de langa mine, tovarasa de drum de vreo jumatate de ora, a observat pe langa miscarile mele oarecum necontrolate, si noua pozitie, destul de arcuita pe care am luat-o…dar in anii indelungati de dresaj social fusase invata, ca orice adult, sa nu faca niciodata comentarii gratuite. Ma urmarea totusi cu coada ochiului, incercand sa evalueze gravitatea situatiei.
Mi-e greu sa mai continui, si mai bine o las asa, pentru ca ideea e simpla dar in acelasi timp dura iar noi suntem copil.
Daca stai sa despici firul in patru, mori nefericit…si nemancat, si neplimbat, si nefu..vroiam sa zic nesuferit.