Doar un vis

Sambata seara. Dormeam linistit in pat. Frumooos, ce sa zic…minunat! De-odata…nu stiu cum dracu face, ca incepe patu sa se zgaltaie aiurea..zic in capu`meu: cutremur! Dupa care, fara sa deschid ochii, dau sa pun mana pe noptiera, sa caut telefonul. Pun mana si aud: “Ce pula mea faci ba?”..
Hopaa…de cand vorbeste ma noptiera? Sau mi s-a parut? Mai pun mana o data sa caut ala…eh, lasa..poate mi s-a parut.
Nu apuc sa termin gandu`, ca patu incepe sa se zgaltaie iar..mai tare de data asta! Ba sa-mi bag pula, e grav! Deci ar fi timpu`  sa deschid ochii, sa caut telefonu si sa ma bag sub tocu`usii. Deschid ochii..cineva a lasat televizorul deschis. Sa mor de am vazut asa ceva: Niciodata nu mi s-a parut televizorul asa mare! Pe ecranul imens…ceva vine spre mine cu o viteza impresionanta, asa ca instictiv…ma prind de marginea patului, moment in care aud din nou:
“Ia ba in pula mea mana de pe schimbator! Ce mortii ma-tii ai? Ti-e rau? Deschide geamu sa te trezesti, aproape am ajuns!”

Ce e important intr-o viata atat de scurta?

Poate suna cam simplist, dar e important sa stii sa iti valorifici toate sansele de a te simti bine…si daca tu te simti bine spunand verde in fata lucrurilor, atunci mi se pare nedrept sa ai atatia fraieri in jur care te opresc sa faci asta…acum, nu trebuie decat sa iti asumi cuvintele..chiar daca nu ai parte de intelegere, dar totusi trebuie sa te tii tare si sa razbesti cu ajutorul unui lucru care este mai mare decat situatia insasi.
N-am nevoie de o minte libera si clara..pentru ce atata luciditate? Ca sa-mi descopar greselile si sa-mi regasesc regretele vechi acoperite de-a lungul anilor..de un strat subtire de fum? Prefer ganduri nebune, stupide, copilaresti…care sa-mi faca viata mai buna. Prefer un gand simplu, o tresarire lucie a mintii asupra unui obiect, unui om…sau pur si simplu, al unui eveniment. Nimic profund, nimic trainic, durabil..ori rezistent in fata intemperiilor vietii. Doar idei invalmasite, pornite din vid, dar inaltate la rang de valuri migratoare in mintea mea.

Primul semafor, al doilea…si multe altele. Statia peco, si apoi…soseaua intunecata. Imi lovesc violent ochii de farurile masinilor conduse probabil, de alti rataciti ca si mine…gonesc cu o destinatie anume, nestiind ce ma asteapta. Muzica nu-mi canta, n-am chef decamdata…doar liniste. Taina oboselii ma chinuie, ochii ma dor…am amortit pe scaun. Privesc pe geam, negura densa fiind singura care “se misca” o data cu mine. Eu, masina, soseaua…o combinatie pe care nimeni nu si-ar dori-o la 3 dimineata.
Mi-e somn, apas butonul…kiss FM, Reamon imi canta “I need you“. Cum dreq ti-ai ales melodia asta, bai nene? Nu stii ca sunt indragostit si obosit? Stiu ca…pleaca de acasa la 7 dimineata, trebuie sa fiu acolo…trebuie sa o vad, e ultima mea dorinta! Ajung parca prea devreme…mai e inca o jumatate de ora..timpul trece greu, ochii mi se inchid..as fuma o tigara..dar nu o fac, nu vreau sa mor inainte sa o vad. Apar si primii localnici, un caine alergand…oare cat mai dureaza? E deja 7 dimineata? Ochii imi sunt atintiti spre scara blocului…usa se deschide, dar nu e ea. Astept…deja e ora 8..si intr-un final iese. Oare sa ies? Sa o las sa ma vada? Nuu…o sa rada de mine, poate o sa fiu compatimit pentru prostia mea…aceea de a face atatia km, doar ca sa o vad.
Am facut atata drum si nu am curaj sa-i spun ca sunt langa ea, la cativa metrii? Pornesc masina..si o urmez usor…Se intoarce, si ma vede…cobor din masina. Tac si eu, tace si ea. Nemiscati ne privim incercand sa ne raspundem fara cuvinte…cativa centimetrii ne despart si nici acum nu-mi gasesc curajul…o priveam si nu-mi venea sa cred. Am simtit doar mainile ei cum imi cuprind obrajii, cum sarutul ei scaldat in lacrimi imi atinge buzele, cum trupul ei vibra langa mine.
O lacrima mi-a alunecat pe obraz, si printre franturi de cuvinte..i-am spus ca o iubesc fara limite.
Dupa luni…si luni de zile, simt ca traiesc, simt ca respir, simt ca ma simt…sunt Eu, traindu-mi iubirea.

Intamplari

Noapte, autostrada, viteza, emotie, dorinta, asteptare…vis, si un drum lung pana la mare. Eu sunt atent la drum, iar ea se joaca cu mana prin parul meu. Ii place sa ma priveasca si sa ma rasfete cu atingerile fine ale mainilor ei, sa-mi rasuceasca firele de par pe degetele ei subtiri.
Se aude la radio o melodie lenta, motorul “toarce” ca un leu gata sa atace. Ii mai arunc din cand in cand o privire plina de dragoste…iar ea isi “face de cap” cu mainile pe corpul meu: imi mangaie chipul, deseneaza cu degetele conturul buzelor mele, apoi coboara usor pe gat si ajunge pe pieptul meu, unde zaboveste cu mangaieri fine si saruturi umede…incerc sa fiu concentrat la drum, insa nu pot. Alaturi de mine este fata pe care mi-am dorit-o toata viata, si parca drumul devine din ce in ce mai lung…apas acceleratia la maxim si acul sare de 230. Simt adrenalina pana in varful degetelor de la picioare, si ma uit la ea. Putin speriata, putin somnoroasa…insa e neschimbata. Aceiasi persoana de care m-am indragostit acum 6 ani. Cu mainile impreunate, tinandu-le in barbie..ma priveste. O intreb daca are nevoie de ceva, vreau sa ma asigur ca e bine..insa imi raspunde ca are nevoie doar de mine. O clipa de neatentie, si un camion imi taie calea. Nu am cum sa evit, si il acrosez. Masina se opreste intr-un final, si ma uit in dreapta. Scaunul este gol…ea nu mai e in masina. Ma uit in oglinda si ii vad trupul insangerat pe asfalt. Cobor in graba, ma arunc in genunchi langa ea..si o privesc. Deja era un inger, un inger care a plecat mult prea devreme de langa mine…unii spun ca a fost o intamplare, si ca puteam fi eu in locul ei

Oare ce sunt cu adevarat intamplarile? Cineva acolo sus raspunde viselor? Raspunde placerilor sau nevoilor? Nu cred ca vom afla vreodata cine si de ce…le-au numit destin, un cuvant fara explicatii, atat de mult filozofat incat nimeni nu-l mai crede. Doar idei…omul gandeste si cand nu gandeste. Probabil asta se intampla cu mine acum, in aceste clipe..in care inchid usa in urma mea, lasand dincolo de ea ultima zvagnire a gandirii mele.