In pat strain – continuare

(…) o simt in bratele mele, imi place sa simt ca e doar a mea. Cu o miscare precisa, isi lipeste buzele de ale mele. Am apucat-o de mijloc, si dintr-o miscare am rostogolit-o….chiar daca era un pic uimita de “schimbarea situatiei” si ar fi putut sa faca ceva, s-a multumit cu incolacirea mainilor ei in jurul gatului meu si sa ma cuprinda din nou cu picioarele arzande. Ma tragea usor spre ea, insa eu am avut grija sa ma aplec cat mai lent cu putinta. Am sarutat-o doar un pic si m-am ridicat zambind amagitor. S-a uitat fix in ochii mei si a inteles ca nu vreau asta. A decis sa-mi respecte dorinta, si atunci a fost ultima data cand am vazut-o.

O amintire, o clipa nemuritoare in gandurile noastre, o ora de iubire, doi oameni, doua suflete, doua inimi..descriu fiecare, din propria perspectiva acel moment de pasiune…fiecare pentru altcineva acum…

As putea contrazice pe oricine care afirma ca soarta ne-o facem singuri. Nu, inca o data viata mi-a dovedit ca ea are fraiele in mana si ca ma joaca dupa pofta inimii. Am incetat sa ma mai opun, acum doar savurez din plin totul.

In pat strain

Era 9 dimineata, adica mult prea devreme pentru mine. M-am trezit…dar nu eram in patul meu, nu ai aceeasi senzatie ca atunci cand dormi in patul tau, insa de data asta ma simteam minunat. Ma uit la ea, doarme precum un ingeras. Imi musc buza de invidie, eram invidios pe bumbacul ce-i mangaie coapsele fara sa o trezeasca. Abia-asteptam sa deschida ochii, sa-i spun tot ce am pe suflet, insa in acelasi timp as fi vrut sa doarma, as fi vrut sa o stiu odihnita, insa afara era zgomot, zgomotul infernal din fiecare dimineata.

Deschide ochii, se uita la mine, se intinde….isi pune capul pe umarul meu, mana dreapta pe pieptul meu si isi trece usor piciorul peste mijlocul meu. Desi nu plec nicaieri, vrea sa se asigure, vrea sa stie ca nu plec…vrea sa raman langa ea. Ma uit in ochii ei si o sarut pe frunte, se uita la mine si-mi spune ca ma iubeste. Imi lipesc buzele de pielea ei fina, si simt cum ii creste pulsul atunci cand cobor usor pe gatul ei fin, mergand spre ureche. M-am oprit pentru o clipa, si am muscat-o…suflarea mea gentila se opreste in pavilionul urechii ei, iar cu coada ochiului vad cum isi musca buza si imi atinge spatele cu mainile, incatusandu-mi corpul cu picioarele ei arzande.

De-odata, isi infige unghiile in capul meu, ma zgarie pe ceafa si isi arcuieste spatele, gemand incet, imi place sa….

Poate va urma

Profesoara de franceza

Eram in oras cu un prieten. Ne intalnim cu fosta profesoara de franceza ( din generala ).

“Buna baieti! Ce faceti? Cum o mai duceti?”. Era profesoara noastra preferata, era mai tinerica ( va dati seama de ce o simpatizam cu totii ), ne  intelegeam super bine cu ea. Acum, ne roaga sa o ajutam sa duca doua noptiere sus ( ca sta la 7 si nu poate sa le urce ). Ca niste baieti respectuosi, suntem de acord, si o ajutam pe doamna profesoara cu ce ne-a rugat. Ne  omoara ficatii pana la 7 cu mobila aia de 15 kg in brate.

Dupa ce urcam sus, asezam noptierele la locul lor, profa ne invita sa bem o cafea, un suc, ceva…eu sunt de acord, insa prietenul meu trebuie sa plece. Inainte sa iasa, imi face cu ochiu =)).

Beau un suc, profa…cica sa o ajut sa duca noptiera in dormitor. Ok, o ajut…cica sa ma asez pe pat sa ma odihnesc. Fac si asta, si vine langa mine. Se baga cu generoasele….in mine, si se uita cu ochii mari si verzi la mine, si spune : “auzi, n-ai vrea sa…”…in momentu asta se-aude o bataie puternica in usa, si se aude o voce de dincolo de ea ” deschide fututi mortii ma-tii!”. Imi spune sa ma ascund undeva…si ma duc pe balcon :))

Era barbatul ei, cu care se cam certase. Intra in dormitor: “unde mortii tai e fa? zi…unde l-ai ascuns?”…mi-a inghetat inima in mine. Deschide sifonierul, nimic…pune mana pe usa la balcon, si…si m-a trezit ceasul. Trebuia sa plec la scoala.

Cam asta ne-a povestit azi un prieten. Eram stransi in jurul lui baieti, fete…m-am prins ca e ceva necurat la mijloc, insa fetele alea ramasasera cu gura deschisa, mai ales cand a spus ca a pus mana pe usa la balcon….=))

Ideea e ca oricine poate minti cu usurinta. Fara sa-ti dai seama. Nu stiu daca s-a intamplat vreodata sa fii mintit si sa nu-ti dai seama, dar te asigur ca nu e placut deloc. Oamenii sunt vulnerabili, daca se intampla sa ai si incredere in cel ce te minte, atunci totul e usor, mult mai usor decat va inchipuiti.

Interesant e ca atunci cand o persoana e acuzata ca minte, in loc sa recunoasca si sa spuna adevarul, minte in continuare spunandu-ti ca nu e asa. Vi s-a intamplat si voua cu siguranta, asa cum mi s-a intamplat si mie.

Suntem oameni, si asta ar trebui sa ne dea de gandit.

Tu, cand ai mintit ultima oara?