Ora 7 dimineata. Geamul este crapat, vantul adie usor si misca perdeaua. Un aer proaspat vine de afara, iar soarele isi face deja simtita prezenta. E august, perioada calduroasa. Tu si Ea, marea si cerul, vantul si nisipul fin. Inca doarme. Stai si o privesti, o privesti cateva minute bune. Parca e un inger…ai vrea sa o saruti, dar in acelasi timp nu ai vrea sa o trezesti inca. E devreme si nu vrei sa fie obosita in ziua ce va urma. Ii simti parfumul. Acelasi parfum care iti imbie mirosul in fiecare dimineata, fiecare noapte, fiecare zi…O iei in brate si o pupi pe gat. Te simte, si se uita la tine. Somnoroasa, fara chef sa se trezeasca iti spune ca vrea sa mai stea in pat, sa leneveasca doua, trei…poate chiar patru ore. Ii spui ca nu se poate, ai pregatit o surpriza pentru ea. O saruti din nou si ii spui sa se imbrace. Ii spui ca pleci sa vezi ce e de mancare si iesi din camera. In timp ce ea incearca sa se
dezmeticeasca, sa incerce sa se ridice din pat, suna cineva la usa. Se duce sa deschida, se uita pe vizor. Nu vede nimic, intreaba “cine e”, nu primeste nici un raspuns, insa deschide usa. Un buchet imens de trandafir albi…ramane fara cuvinte. Intreaba de la cine sunt, insa baiatul care a livrat buchetul tace. Ii inmaneaza florile si pleaca. Telefonul ei suna. Tresare, nu stie de unde se aude sunetul. In cele din urma raspunde. Aude un simplu ” te iubesc “….iar pe usa intri tu. Inchizi telefonul si te apropii de ea. O intorci cu spatele si ii legi o esarfa la ochi. Ii spui sa vina cu tine, ai ceva sa-i arati. Va urcati in masina. N-ati schimbat o vorba, si nici nu aveti de gand. Stii ca e curioasa, stii ca nu vrea sa te intrebe ceva ca sa nu strice surpriza, stii ca are incredere in tine desi nu va cunoasteti decat de cateva luni…stii multe. Dupa aproximativ jumatate de ora de mers cu masina, opresti. Simti ca e nerabdatoare, cobori din masina, ii deschizi usa, si ii spui sa vina la tine. O iei de mana, si mergeti cativa pasi. E frig, vantul adie usor, insa voi sunteti in pijamale. Nu ati apucat sa va schimbati. Te intreaba daca poate sa-si dea esarfa jos. Ii spui sa aiba rabdare cateva minute, o vei da tu jos. Din buzunarul de la pijama scoti doua inele, inele ce vor simboliza dragostea voastra. Ii iei mana usor, o saruti dupa care ii pui inelul. Ii dai esarfa jos, si ii spui ca o iubesti. Emotionata, cateva lacrimi ii curg pe obraji. Abea dupa cateva secunde observa locul unde ai dus-o. Sunteti undeva sus, vedeti marea, vedeti nisipul, e putin cam salbatic, caci e un loc retras, insa peisajul e mirific. Observa ca mai ai un inel, ti-l ia din mana si ti-l pune pe deget, iti jura iubire vesnica si te saruta. Ii spui ca trebuie sa pleci, te-au chemat in Franta pentru o expozitie de masini. Trebuie sa pleci cel putin doua saptamani, si te-ai gandit sa-i dai ceva, ceva care sa-i aminteasca mereu de tine. Te intelege, spune ca doua saptamani inseamna mult insa e de acord cu plecarea ta. Mergeti spre casa, iti faci bagajul si te conduce la aeroport.
La nici doua ore dupa ce ai plecat, ii trimiti un mesaj:
“eu sunt aici…tu esti departe…dar iubirea mea nu se pierde…te asteapta pe tine…chiar daca e greu de crezut…te iubesc la infinit”
Iti place sa o alinti, iti place sa ii reamintesti ca o iubesti si nu pierzi nici cea mai mica ocazie….
30 Aprilie 1976, Amazon. Ai plecat cu sotia intr-o excursie. Vreti sa explorati , sa traiti in salbaticie o vreme. Vreti sa scapati de stresul cotidian, de aglomeratia orasului, de praf, de poluare si de probleme.