The Evil

Apasa pe cacatu`rosu inainte de a citi.

16.mp3

Asta a fost ultima lor speranta. Biletul la loto. Au riscat tot, au mers la Biserica, si-au pus speranta in marele bilet. Se pare insa, ca norocul nu le-a suras. Au pierdut, si mai apoi au fost nevoiti sa-si vanda apartamentul din oras pentru a-si acoperi datoriile, si pentru a gasi undeva…o casa pentru ei si copilul lor in varsta de 12 ani.

Au gasit undeva la munte, o casa nelocuita de multa vreme. Peisajul era mirific…un rau in apropiere, munti in departare, multa verdeata si un aer curat. Intrasera oare mult prea devreme in Paradis?

Putinele lucruri ramase sunt mutate cu usurinta in noua casa. Totul era perfect. Isi gasisera undeva la 3 km distanta si serviciu, salariu destul de bun, iar scoala copilului nu era departe. Era mult prea bine, si Elena se mira de lucrul asta, insa ceva o macina, simtea o prezenta ciudata in casa. Sorin, sotul ei ignora foarte mult spusele Elenei, nu neeaparat pentru ca el nu simtise prezenta aceea, ci pentru ca ii era oarecum frica sa recunoasca asta. Era ultimul lucru de care aveau nevoie.

Dupa o zi normala de serviciu, pleaca impreuna sa-l ia de la scoala pe Alin. Ajung acasa, Elena pregateste cina in timp ce Sorin si Alin urmaresc canalul sportiv la televizor. Ea are nevoie de ajutor in bucatarie, asadar il cheama pe sotul ei sa o ajute un pic. Alin ramane singur. Deodata, se pierde semnalul de la televizor. Mainile ii sunt tinute puternic de ceva, nu se poate misca si nu vede clar. Simte cum cineva il cuprinde si-l aseaza pe fotoliul din camera vecina. Se simte un mic cutremur. Elena si Sorin vin speriati, insa nu-l gasesc pe fiul lor la televizor. Il vad cum statea cu privirea fixa, pe acel fotoliu din camera alaturata. Merg la el si-l intreaba “ce ai patit?”. Copilul isi schimba privirea, uitandu-se drept in ochii mamei lui, iar o voce groasa, impunatoare, monstruoasa ii raspunde: “o sa regretati mutarea voastra aici”. Parintii lui Alin raman muti, nu stiu ce sa spuna, nu stiu ce se intampla cu al lor copil, incearca sa inteleaga, il iau de mana…insa acesta era rece. Rece precum apa proaspata din izvorul de langa casa lor. Brusc, Alin lesina. Capul ii cade pe spate si incepe sa transpire. Parintii lui il striga si isi revine. Acum ei inteleg ca in casa aia se intampla ceva cu adevarat ciudat. Desi au simtit si ei ca ceva nu este in regula, nu au dat importanta. Este clar ca problema a devenit serioasa. Alin vede un batran peste tot in camera care vorbeste cu el si-i spune ce sa le comunice parintilor. Crizele de genul asta devin din ce in ce mai dese, iar parintii vor sa apeleze la un preot pentru a rezolva situatia. Problema lor devine si mai grava cand preotul le spune ca nu poate sa oficieze o exorcizare, ( pentru ca asta a fost concluzia la care au ajuns parintii: copilul lor este posedat de o fiinta malefica ) decat intr-o saptamana. Trebuiau sa-l tina oarecum sub control, pentru ca deja lucrurile degenerasera. Cu greu, a trecut si aceasta saptamana si preotul a sosit. Exorcizarea nu s-a realizat cu usurinta, fiind nevoie de cateva persoane, insa dupa 30 de minute Alin a fost eliberat. Parintii rasufla usurati, inca nu pot sa creada prin ce au trecut, dar in acelasi timp sunt multumiti ca au reusit sa faca ce e mai bine pentru ei si copilul lor.

Te risti?

23:24, cineva suna la usa. Tu faceai dus. Iei repede un halat pe tine si fugi grabita sa deschizi. Intrebi “cine e?”..astepti un raspuns, insa nimic. Privesti pe vizor si vezi..da, era un trandafir rosu! Repeti intrebarea: “cine e?”. De data asta, se aude un raspuns: “sunt eu papusa!”. Dai lantu`la o parte, descui usa si-l poftesti inauntru. Te ia in brate, te pupa pe ureche si-ti da trandafirul. Iti spune ca i-a fost dor de tine si ca abea-astepta sa va reintalniti. Fusase plecat intr-o calatorie lunga. Din pacate nu simteai acelasi lucru ca si el. Nu ti-a fost dor, nu i-ai simtit lipsa, pentru ca tu nu-l mai iubesti. Alt barbat a intrat in viata si-n inima ta. Nu poti sa-l scoti de-acolo, dar oare…vrei asta?

Observa atitudinea ta rece si te intreaba ce e. Nu ai curaj sa spui nimic, insa te uiti in pamant si taci. Tacerea spune totul. Te asteptai sa plece, dar nu a fost asa. Devine violent…iti baga mana in gat, si iti salta capul, astfel incat sa-l privesti in ochi. Repeta intrebarea: “ce e?”. Imediat, incep sa-ti curga lacrimile. Nu plangi pentru ca urmeaza sa te desparti de el. Ti-e frica. Stii cum se comparta atunci cand este suparat si iti este frica. Te mai intreaba o data, insa nu in acelasi mod: “ai de gand sa-mi spui ce se intampla?”. Ii spui sa-ti dea drumul, ii vei explica, insa nu ai cu cine discuta. Este cuprins de furie si nu te asculta, doar scoate trei cuvinte: “ai pe altcineva?”. Ii raspunzi cu un simplu “da”, fara sa te gandesti la consecinte, esti gata sa risti orice pentru persoana pe care o iubesti. Ai cateva secunde de linist, crezi ca pleaca si te lasa in pace, te lasa sa-ti continui viata alaturi de persoana pe care o iubesti, insa nu e asa. Iti da o palma si cazi la pamant. Deja nu mai gandesti clar, esti inconstienta oarecum. Iti trec prin minte toate momentele frumoase petrecute in viata. Iti amintesti prima zi de scoala, primul cadou primit de la Mos-Craciun, primul sarut, prima nota de 10 primita, primul examen luat cu brio, prima sesiune, prima floare primita de la el…

Auzi ceasul sunand, nu ceasul mortii, ceasul din dormitor. E ora 00:00. Deja au trecut 36 de minute. Incepi sa-ti revii, deschizi ochii si-l vezi pe el intr-o balta de sange langa tine si cu un pistol langa voi. Nu-ti amintesti nimic din ce s-a intamplat. Apare si politia, esti intrebata ce s-a intamplat, insa nu le poti spune nimic. Esti rugata sa iesi afara din casa. In masina politiei din fata casei, il vezi pe el: persoana pe care o iubesti, cu capul plecat si catusele la maini. Fugi repede spre el, insa 2 politisti te opresc, si-ti spun ca nu ai dreptul sa vorbesti cu inculpatul. Nu intelegi nimic, esti confuza, insa totul devine clar a doua zi, cand afli ca el te-a salvat. L-a impuscat pe iubitul tau furios. Te-a salvat cu pretul libertatii lui. Acum realizezi ca il iubesti si ca te iubeste, insa e prea tarziu.

Pentru ce?

Ti-a aparut in fata ochilor si nu iti venea sa crezi. O stiai dusa….. Disparuse acum sase luni si nu mai daduse un semn de viata. Nu raspundea la telefon, nu raspundea nimeni la usa ei, nu mai stiai nimic de ea, insa ai sperat. Ai sperat pana in ultima clipa, si cand ai vazut-o ai ramas socat. Ai fi vrut sa  o certi, sa-i reprosezi ca nu ti-a spus nimic, insa nu poti..o imbratisezi si simti cum incepe sa planga pe umarul tau. Te uiti la ea, si o intrebi ce are. Iti raspunde simplu, insa iti da de gandit: “mi-a fost dor”. Mii de intrebari iti bombardeaza mintea, insa nu poti sa spui nimic, nimic decat un simplu “te iubesc”.

Plecati tinandu-va de mana. Plecati spre mare, locul unde mereu va intalneati, unde puteati sa fiti relaxati, fara grijile de zi cu zi, fara probleme care va macinau, doar voi doi si marea. Adoarme pe umarul tau in tren. Te uiti la ea si inca nu-ti vine sa crezi ca e langa tine. Credeai ca nu va veti vedea niciodata, credeai ca totul s-a sfarsit, insa nu e asa. Esti bucuros ca e langa tine, insa in acelasi timp furios. Furios pentru ca nu stii unde a fost, furios pentru ca nu ti-a spus, sau poate furios pe tine, pentru ca ai asteptat sa treaca prima saptamana fara sa-i dai macar un telefon. Se trezeste dupa 30 de minute. Se uita speriata la tine, te pupa pe obraz si coboara in gara in care din intamplare erati opriti. Stai cateva secunde, incerci sa-ti dai seama ce se petrece, si cobori in fuga din tren. Mai stai din nou cateva secunde pana sa fugi spre ea, si asisti la ce nu ai fi vrut sa vezi vreodata. Se arunca in fata trenului ce se pusase in miscare. Visele ti se naruiesc, o durere in piept iti apasa parca pe suflet, si nu ai ce face. Cazi in genunchi si te intrebi “de ce”. Astepti un raspuns pe care probabil nu-l vei primi niciodata.